Thursday

Rediscovering me...

Dar toti invatam si eu invat... Invat sa am rabdare, invat sa fiu ingaduitoare, invat sa accept, invat sa uit, invat sa-mi amintesc, invat sa trec peste ceea ce ma raneste, invat sa am incredere, invat sa am curaj, invat sa zambesc, invat sa plang, invat sa recunsosc durerea si invat sa o depasesc, invat sa fiu rationala, invat sa fiu sentimentala, invat sa traiesc, invat sa sper, invat sa merg, invat sa ating, invat sa visez, invat sa creez, invat sa rostesc, invat sa ador, invat sa apreciez, invat sa-mi depasesc teama, invat sa iubesc, invat sa pictez tabloul vietii mele, invat sa construiesc alte ziduri si invat sa le indepartez...
Invat atat de multe caci timp mai este mult prea putin...Invat tot ceea ce consider ca-mi este indispensabil...Invat sa fiu persoana de care pot fi mandra...Invat sa inlatur acele aspecte negative ce-mi apartin...

De ce? Pentru ca inevitabil am ajuns la concluzia ca dupa 23 de ani nu prea am invatat nimic...
Alegerile facute m-au purtat pe cai pe care nu am stiut cum sa continui, mi-am pierdut mare parte din visele pe care le pastram cu sfintenie si viata m-a coplesit la un moment dat. Imi pare c-a fost o singura clipa ce a modificat totul, intr-o singura clipa planurile facute si refacute in decursul anilor s-au dovedit eronate iar visele irealizabile. Imi pare rau ca am pierdut copilul cela increzator dar fara sa-mi dau seama si fara sa vreau m-am transformat intr-un om ce priveste viitorul cu prea putina incredere.
Mi-am facut de prea multe ori ordine in ganduri si in viata incat dezordinea pe care o gasesc azi ma depaseste total.Suntem torturate de mici cu ideea sufletelor pereche si petrecem o viata cautand, iar in momentul in care gasim o persoana pe care nu vrem sa o mai indepartam atunci speram o viata ca am gasit ceea ce cautam, ca am gasit persoana cu care ne este scris sa ramanem o viata. Suntem proiectate sa ne lasam prada emotiilor si suntem iubite pentru asta, suntem proiectate sa fim impresionate de gesturi si cuvinte si suntem inzestrate genetic cu vise si sperante si de toate aceste aspecte mai devreme sau mai tarziu cineva profita.

Si poate ca nu sunt ghidati de prostie toti oamenii care nutresc sentimente reale pentru cineva, poate ca nu sunt doar niste idioti incapabili sa fie rationali si sa realizeze ceea ce este spre binele lor...si poate nu...

Saturday

2010

Privind in urma nu reusesc sa ajung la nicio concluzie. Daca ar trebui sa caracterizez anul ce a trecut nu as avea nici cea mai vaga idee de unde sa incep si cum sa continui. Pot spune totusi ca a fost un an al extremelor, un an in care mi-am testat limitele si un an in care le-am si depasit.
Anul ce a trecut a fost un an in care nu am invatat nimic si un an in care am invatat prea multe, anul ce a trecut a fost un an genial si penibil. In anul ce a trecut mi-am dorit sa regasesc iubirea si i-am atribuit atatea chipuri incat acum nu mai stiu ce caut. Anul trecut nu a facut altceva decat sa ma transforme intr-o persoana mai confuza decat eram. In anul trecut mi-am amintit cum este dragostea adolescentina si pasiunea aceea ce incalca orice reguri, ce nu cunoaste limite si ce este mai puternica decat ratiunea. Anul trecut mi-am amintit cum este sa lasi viata sa te surprinda, cu toate ca de fiecare data te surprinde neplacut...Anul trecut am invatat ca desi nu e amuzant este mai mult decat indicat sa analizezi bine fiecare lucru pe care il faci...Anul trecut am luptat cu tot ce ma macina si nu am ajuns la nicio rezolvare a niciuneia dintre problemele pe care le aveam.

Anul acesta ce a inceput nu imi doresc decat sa pot sa gasesc cea mai buna varianta prin care sa ajung sa fiu fericita...caci a trecut atat de mult timp de cand nu mai stiu cum este fericirea...Si nu-mi doresc nimic mai mult. Nu cer iubiri, nu cer averi, nu cer pasiuni nemasurate...cer fericire...cer si nu-mi doresc nimic altceva decat faricire...singura sau in bratele cuiva, in bratele cuiva si fara focuri arzatoare, singura si linistita...oricum ar fi peisajul nu-mi doresc nimic altceva decat fericire...




010110

Si nu am vrut, nu mi-am propus si am cedat si mi-am dorit si mi-am propus si am obtinut si nu am gasit ce cautam.

Si toate trebuie sa insemne ceva...si mi-am dorit enorm sa mai insemn ceva pentru cineva...si nu am reusit...caci problemele mele existentiale sunt mai mult decat poate oricine suporta...si cufundarile mele in alcool sunt...sunt si atat!

Si nu stie nimeni cum sa ma iubeasca fara a i se spune...si nu exista suflete pereche...Si nu incerc eu sa dramatizez dupa o amarata de relatie dar aia cu sufletele pereche e ceva cat se poate de absurd inventat de o pizda proasta care nu a gasit niciodata ce isi dorea dar care o viata intreaga a sperat...

Si am mers pe ideea ca cineva trebuie sa ma placa exact asa cum sunt...ca eu sunt eu si nu trebuie sa schimb nimic...si m-am inselat...