tag:blogger.com,1999:blog-74206231406118291602024-02-19T05:11:04.315+02:00Explosive DiaryCause crappy writing's the only thing giving my alcoholism any credibility!Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.comBlogger44125tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-41173753720244976352011-06-14T00:02:00.004+03:002011-06-14T00:30:54.068+03:00Mutand muntiUnde?<br />In alta parte, int-un alt fisier de pe acel vechi "hard" ce si-a facut loc prin pielea mea si a iesit cautand sa descarce prea multa si stupida informatie pe care o purta...<br /><br />De ce?<br />Pentru ca pare o sarcina imposibila, pentru ca pare ceva prea greu ce-mi va ocupa mult prea mult timp...si timp e ceea ce nu am...<br /><br />De ce munti?<br />Pentru ca m-am saturat de lupta cu morile de vant...pentru ca peisajul pare nou, pentru ca am avansat la un alt nivel in jocul meu interminabil de stupid...<br /><br />De ce nu?<br />Motivele ar fi multe si clare...dar momentele sunt exact atat...momente...si nu-mi pot permite sa le pierd, nu mai am nimic de pierdut...<br /><br />Cum?<br />Lipsita de curaj, cu mii de filme ale probabilului esec...fara incredere, fara atuuri, cu mine si atat...cu tot ceea ce am si pot oferi, cu tot ceea ce sunt, cu tot ceea ce cer...<br /><br />Cand?<br />Acum, cate putin in fiecare zi...din clipa neasteptata in care totul a pornit...<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Un pas in fata celuilalt, un pas si mai putine cuvinte caci nu-ti pot spune inca ce e in capul meu si nu-ti voi spune poate niciodata.Un pas in fata celuilalt, un pas si mai putine cuvinte pentru ca nu sunt pregatita sa ascult tot ceea ce-mi poti spune, ceea ce ramane inchis in tine. Un pas in fata celuilalt pentru ca intr-un mod ciudat de nefiresc nu mai sunt cine eram acum prea mutin timp si vreau sa fiu aici, cu tine. Un pas in fata celuilalt pentru ca-n fiecare clipa gasesc in tine amprente ce nu-mi apartin dar pe care mi-as dori sa le acopar.Un pas in fata celuilalt pentru ca o accelerare de ritm ar putea distrude totul ar putea scoate din colivia lor "umbrele" fiecaruia dintre noi. Un pas in fata celuilalt pentru ca zidurile tale umbresc zidurile mele, pentru ca locul in care te cred ascuns nu-l pot gasi foarte usor. Un pas in fata celuilalt pentru ca-ncerc a ma convinge ca pot, ca-mi pot face loc. Un pas in fata celuilalt pentru ca nu pot intelege cum voi ajunge acolo, cum imi voi gasi curajul sa te las sa ajungi si tu. Un pas in fata celuilalt caci fiecare zi ma face sa-mi doresc a-i pune punct, mi-e mult prea teama sa te las sa ma gasesti doar pentru a-mi sopti ca nu ma poti pastra...Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-16712605813130568452011-04-28T16:07:00.005+03:002011-04-28T16:50:12.592+03:00The end e gri<iframe width="640" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/zRnDIXsGIyc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br />Dupa mii de variante si idei, dupa cautari prea scurte sau prea lungi, dupa prea multe certuri sau momente placute...ne-am pierdut, ne-am rupt de ceea ce eram odata, ne-am pierdut virginitatea in prea multe paturi fara prea multe cuvinte convingatoare, am luat-o si ne-am bagat-o in tot ce a fost...<br /><br />Parasim orasul odata zgomotos pentru o lume de liniste...<br /><br />Am cautat si gasit lectiile alea de viata, am cautat sa intelegem, am cautat sa acceptam, sa primim, sa oferim...si nimeni nu ne-a salvat viata...si-am ajuns nevoiti sa ne-o salvam singuri...<br />Fara nevoi prea mari, fara pretentiile odata de neclintit, decat cu urme vagi a ceea ce eram...asta ramanem a fi inca 5 minute...caci viata ne schimba constant.<br /><br />Ce ne-a costat? Nimic...sau poate am platit prea scump, nimic fiind inca intregi sau totul cheltuind prea multe vise, prea multe planuri si dorinte...<br />Romantez? Da...asta e metoda mea de a supravietui, poate ca rationalul e prea gri...si asta ramane o culoare ce nu place nimenui, e o culoare ce functioneaza in contrast cu ceva mai roz poate...sau poate ceva rosu sau alb, sau in functie de nota dramatica a situatiei chiar cu negru...<br /><br />De ce scriu iar? Pentru ca iar sunt unde am mai fost...si ca in nicio alta data totul e gri. Eu sunt gri, camera e gri, cerul, stelele, noptile...dupa tot focul tineretii noastre ramane un gri murdar ce se cerne peste tot ceea ce am ajuns a sti... Caci nimeni nu mi-a rostit, nimeni nu m-a miscat sau m-a atins infelul acela anume...sau nu am observat eu cand au facut-o...<br />Nici nevoile nu-mi mai pot fi atinse caci totul a ajuns sa se rezume la compromisurile facute sau alegerile proaste... si toate sunt scarbos de gri...<br />Lipsit de orice emotie nimic nu vine ca turnat, nici sexul caci si el a fost adus intr-o stare, forma sau ceva ce nu-l mai face nici macar curios cu atat mai putin interesant, pasional, tabu sau ce dracu o fi fost odata... Nu stim sa facem nimic altceva decat sa murdarim, sa distrugem si daca nu iubim atunci uram, daca nu uram atunci ingnoram, daca nu ignoram atunci ne invartim intr-o roata imansa lipsiti de orice urma de emotie...filozofam, analizam...aiurea caci inca sunt prea multe lucruri pe care nu vom ajunge sa le intelegem...traim doar pentru a consuma oxigen si nu suntem capabili sa oferim nimic si toate poate pentru ca nu primim nimic...<br /><br />Multi canta, altii scriu, unii comunica altora, altii pastreaza pentru ei si toti facem acelasi nimic over and over again all our lives!<br /><br />Mereu la jumatatea drumului, chiar si la finalul vietii, facem ce facem si tot nu am trait cat am fi putut, tot ne-am refuzat, tot am ratat, tot am renuntat...tineri visatori privim viitorul uitand sa traim prezentul, nu foarte tineri ne izbim de lumea reala si eventualitatea problemelor ne macina uitand sa privim ceea ce avem, ocaziile aparute...putin mai batrani intram intr-un sir indian in care stam cu mainile intinse asteptandu-ne randul ce niciodata nu vine...si ne mai ramane o clipa intr-un pat de spital sau inconjurati de nepoti, cu volanul in mana sau in cadere, legeti de tavan sau in fata unei priviri violente...o clipa pentru a vedea tot...Ne va ajunge oare acea clipa?...caci la finalul ei vom inceta sa mai emitem energie universului...cel putin constient...Cat dureaza acea clipa? Urmeaza o epernitate de clipe?Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-18881657736155092992011-04-21T13:02:00.003+03:002011-04-21T13:02:59.654+03:00<iframe title="YouTube video player" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/jrRrbXLp080" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-63574232511049897972011-03-29T23:10:00.002+03:002011-03-29T23:17:49.734+03:00Vreau sa-mi amintescVreau sa-mi amintesc zilele trecute, vreau sa-mi amintesc ce va fi maine, vreau sa-mi amintesc cum a fost, cum va fi, ce simt, ce voi simti...Vreau sa-mi amintesc de voi, vreau sa-mi amintesc de noi...vreau ca mintea-mi sa nu va piarda, chipurile, cuvintele sa nu dispara, vreau sa nu uit cum a fost sa va iubesc...<br />...prea devreme sau tarziu sa doara, prea devreme sa stiu cum va fi, prea tarziu sa regret...prea...acum...prea actual, prea repede, prea putin, prea inevitabil...<br />De ce nu putem imparti totul, tot numarul zilelor, tot ce-a mai ramas...?<br /><br />Si-am scris totul incercand sa va pastrez asa cum v-am cunoscut, am scris zilele, am scris tot ce ati insemnat pentru mine in acele pagini ale istoriei proprii...caci va pierd...<br />Dramatic si fatal...poate putin...dar asta nu face nimic mai putin adevarat...Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-2724385944134455372011-02-01T04:08:00.002+02:002011-02-01T04:23:42.581+02:00O noua zi in ParadisM-am plictisit de a-mi cere scuze de fiecare data cand imi pierd mintile pe undeva, de fiecare data cand incep sa functionez aiurea ca un aparat de casa stricat sau caruia i se termina bateriile si incepe sa scoata sunete ciudate…m-am plictisit de latura mea dramatica si toate formele pe care aceasta o ia, dar oricat m-as ascunde, oricat as intoarce oglinda si oricat as creste volumul muzicii tot mai sunt zile de acest fel…zile in care ma vad si ma aud… si in acelasi timp zile in care nimeni nu e dispus sa ma auda sau sa ma vada, zile in care problemele mele existentiale nu pot impovara pe nimeni altcineva…<br />Si-l pot numi n.f.,n.f.h.,n.f.h.h., p.m.s., m.s. sau oricum altcumva, o pot numi nebunie sau drama, nevoie de pastile sau socializare, sau pur si simpu nevoia de a nu urla fara ecou…il/o pot numi oricum dar asta nu face starea mai putin prezenta… sau o pot aseza in cuvinte, o pot romantiza pana la infinit si inapoi, o pot rationaliza si judeca la cald sau rece, pot stoarce pana nu mai ramane nicio urma din tot ce a fost…dar nici asta nu o face sa dispara…caci ceva e diferit…de data asta e fara piese triste, e fara filme lacrimogene, fara poezii sau citate relevante, de data asta e cu o carte de medicina, cu o tigara si o cafea si fara interlocutori…de data asta e liniste si de data asta linistea pare mai tacuta decat orice drama scrisa de altii inaintea mea…de data asta e altfel…de data asta nu e o coloana sonora, de data asta nu sunt lumini rosii in retrovizore, de data asta nu am motive sa fug...de data asta cer altceva, vreau altceva, astept altceva...<br /><br />Poate imi este putin dor de complicatii, de o poveste pierduta de sub control, de ceva ce nu tine de mine, de cineva ce nu este al meu, poate-mi e dor de o poveste uitata printre randurile interminabile, o cale de scapare, o evadare din rutina...poate-mi e dor sa-mi placa ceva, sa visez la ceva ce gaseste efortul meu a fi inutil, poate mi-e dor de o urma de umanitate pe care-am pierdut-o alegand acest drum...Poate ca singuratatea ma seaca mai mult decat orice conflict, poate ca vreau totul sa se intample intr-un ritm ceva mai lent, poate ca nu vreau sa fiu secata prea repede si poate ca aceasta cale aleasa nu e tocmai ceea ce pot indura...<br /><br />Dar...am ales asta...am ales sa ma tarasc in timp ce lumea se teleporteaza, am ales sa nu am nimic, sa nu vreau nimic, sa nu-mi doresc nimic, sa nu astept nimic...am ales si ma vad astazi in spatele deciziilor luate...prea mica, tematoare si totusi increzatoare in oportunitatile ce vor aparea si pe care le voi observa...<br /><br /><br /><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/kyQFoiLensM" frameborder="0" allowFullScreen></iframe>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-12549078842806675782010-12-30T04:53:00.004+02:002011-06-14T00:00:21.562+03:00Don’t cry for me ArgentinaDon’t cry for all the nights I couldn’t rest my eyes, don’t cry for all the tears I’ve shed, don’t cry for all I plead for, don’t cry for what I’ve waited for, don’t cry for what I gave, don’t cry for me…<br />I’ve loved it all, I’ve loved them all…with all my intimacy issues, with all the space I just can’t manage to keep between, with all the drama, all the fantasies, all the good and all the bad…I’ve loved it all…and do so still…<br />I’ve been so wrong so many times I can no longer recognize what’s right…I’ve been so off so many times I can no longer turn myself on…and I’ve been lost, and lonely, and afraid, and scared…and can no longer shake the feeling this is how I’ll always be…<br />But loved it all…loved the endless run, loved the shimmering nights, the pain, the laughter, those eyes, that kiss, that morning, that day…I’ve loved it all…it made me who I am today…<br />It made me less…nothing…But it made me…me!<br />Another year will now begin, another year and too much things will have to change…change all of them, change all of me…Another year and things I have to choose…choose losing, choose leaving behind, choose to leave, choose to love, choose to gain, choose to pay, choose the silence, choose the day, choose to show the me I fear to fragile…<br />I’ve loved them all…and they can hurt, ignore, manipulate, and lie…<br />And all I never got to do…is love myself…respect, and plan, and touch, and reach, and win, and lie, and cheat, and steal, and take, and never got to do a thing…or be more bold...<br />Just a few years and to much or enough alone time to fill a library with books…Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-4323784561987850992010-11-08T19:34:00.004+02:002011-06-13T23:58:37.379+03:00Fuck yeah!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEir1edl8nGWFAYFDvtypiXzZZ3IzBkbF-guh5qUBufFlQ4PwbLpFPjG5hlgv2nMQT0tMqIIzZn2EUk97c_35UVPgllNQscdGHnbhQC9HuUclIxPOV1KIRjzux9s2DETxF2AhXvCI9Eteugq/s1600/87_Cartoonizer_1.jpg"></a><br /><div><strong>Eating gun powder…shooting fireworks out of my ass!</strong> </div><div> </div><div><strong></strong> </div>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-71267075111739767142010-10-27T22:59:00.002+03:002010-10-28T16:52:07.840+03:00Reddi – Perfect<div align="center">Reddi – Perfect<br /><br />Every mornin’ i'm struggling<br />Tryin’ to figure out where I fit in<br />It doesn’t make much sense<br />But after all it is<br />Look in the mirror and see my face<br />But something always seams out of place<br />As my reflection just runs away from me<br /><br />If only I could dig deep inside<br />If only I could fly twice as high<br />If only I could be free<br />If only I could just give it time<br />If only I could learn from my life<br />I would see I’m happy with me<br /><br />And I’ll be perfect, perfect<br />I’m gonna get it right<br />I’ll be perfect…perfect<br />In the next life<br />I’ll be perfect, perfect<br />I’m gonna get it right<br />Perfect…in the next life<br /><br />I know you might criticize<br />And maybe even fantasize<br />About what I’d be like…if I were different<br />I don’t really think that is fare<br />But most people out there don’t care<br />I gotta make it up as I go…along<br /><br />If only I could dig deep inside<br />If only I could fly twice as high<br />If only I could be free<br />If only I could just give it time<br />If only I could just realize<br />I would see I’m were I should be<br /><br />And I’ll be perfect, perfect<br />I’m gonna get it right<br />I’ll be perfect…perfect<br />In the next life<br />I’ll be perfect, perfect<br />I’m gonna get it right<br />Perfect…in the next life<br /><br />I’ve struggled hard<br />To come this far<br />Perfection I may not be<br />But I will always, always be me<br /><br />So I’l be perfect, perfect<br />I’m gonna get it right<br />I’ll be perfect, perfect<br />In the next life<br />I’ll be perfect, perfect<br />I’m gonna get it right<br />I’ll be perfect…<br />I’ll be perfect…<br />I’m gonna get it right<br />I’ll be perfect in the next life<br />I’ll be perfect (if only I could give it time)<br />I’ll be perfect (if only I could get it right)<br />I’ll be perfect…in the next life… </div>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-13225062756766955492010-10-14T19:45:00.004+03:002011-06-13T23:57:40.906+03:00Dear Diary,I read a book!<br />You can stop applauding!<br />I honestly can and do read…sometimes…<br />Anyway…I read a book…and agreed with something…get a grip and stay still for what I’m about to post:<br /><br />I’ve heard that when one wrights in a diary, they are secretly hoping that it will someday be read and appreciated by others. But have you actually ever read anyone’s diary? I doubt it, because they are unreadable. If life is a meal, then diaries are the toilets in witch we shit out its vile remnants. They are litanies of complaints, grandiosity, and self-pity. There’s always the occasional happy entry, but they tend to be more beef. If my experience is any guide, the vary act of sitting alone in a room writing…flues misery! If you are happy you probably don’t have time to write for long periods because you’re somewhere barbecuing or having sex or whatever…Regardless of the tone of the entries, what diaries never contain is an interesting story, what people actually like to read! <br />I believe that diary entries are not written to be read. They're written to be written and then to be put in a drawer, eventually to be discovered by one's grandchild after one's death. At which point the kid will say, "Wow, I cannot wait to learn more about my grandparent by reading her diary entries, I bet they are fascinating." At that juncture, the grandchild will put the old diary in a box and go off to live her own life of self-created drama and, finally, will set pen to paper of her own diary, thinking she's commemorating the great drama of her life, when in reality she's recording only the most boring aspects of it. Unvisited tombstones, unread diaries, and erased video-game high-score rankings are three of the most potent symbols of mankind's pathetic and fruitless attempts at immortality. Not to be negative.<br /><br />Ultimately, diaries are to writing what masturbation is to sex. The thoughts and fantasies that go through one's mind wind up in a tangible form, either on a sheet of paper or a sheet on your bed, and they should be quietly disposed of.<br />I should say that I'm mostly talking about the diaries of teenage girls. Teenage boys' diaries are different. They tend to read thusly:Dear Diary:<em>I've been feeling so--oh, oops, look at this, I'm writing in a diary. So I guess that settles it: I'm gay. Thanks, Diary!</em> <br /><br />I tried writing my first diary entry as an actual grown-up, with an appropriately adult sense of perspective and balance.Needless to say, the exercise proved my theory: It's impossible to write a good diary entry. There's no storytelling in the whatsoever.<br />I began to get depressed. I strive to be a healthy, self-aware, fully actualized woman, and it seemed to me that reading what I wrote as a child was a critical step along the path to understanding myself. But there was just no fucking way I could read that garbage. Life is too short to be immersed in drab, repetitive prose that goes nowhere.<br /><br />But unreadable prose is not the most shameful result of keeping a diary. It's also an extended lesson in becoming a stalker. Little girls spend their childhood composing countless passionate letters to a recipient who never once writes them back.<br /><br /><br />etc...next tine...Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-59341340259919960612010-10-08T20:42:00.003+03:002011-06-13T23:56:24.069+03:00Subiectiv<span style="color:#000000;">Si iata-ne aici...iata-ne cautand flori in campul plin de maracini, iata-ne selectand printre buruieni pe cele ce ne-ar putea face viata mai frumoasa...iata-ne azi aici... </span>Iata-ne desfigurandu-ne inimile in cautarea "ceva"-ului ce va aduce fericirea, iata-ne implorand mai mult, iata-ne furand din "buzunarele" goale, iata-ne alergand printre contradictii, iata-ne parafrazand ceea ce am ajuns a asculta si vedea, iata-ne uitand ca viata e un cerc si directiile pe care le luam ne pot duce acolo unde am mai fost...iata-ne azi tot aici...<br /><br />Poate perceptia mea e putin diferita...si totusi viata asa cu o vad eu a fie...nu reuseste sa se intample... Dar privind cu ingaduinta...poate nu am facut altceva decat sa fim din nou copii, nimic altceva decat sa facem greseli pe care le-am prevazut, sa ne jucam irosindu-ne energia, sa imprumutam jucariile pe care nu le vom mai primi inapoi, sa stricam jucariile in liniste sau sa privim neputinciosi cum ceilalti le strica ...<br />Si iata-ne azi aici...presupunand prea mult, cantarim prea multe...pana si aerul respirat...iata-ne incapabili sa explicam desi vorbim prea mult, iata-ne incapabili sa spunem adevarul desi suntem sinceri, iata-ne ascunzand prea multe lucruri de noi insine...din teama,rusine sau dorinta de a uita, iata-ne ascultandu-ne inimile ce bat prea repede fara rost si nume...<br /><br /><br />Iata-ne la o varsta la care cunoastem limbajul, o varsta la care putine cuvinte ne sunt necunoscute, iata-ne trecand prin ani in care am rostit prea multe, in prea multe feluri asa cum simteam sau asa cum consideram a fi adecvat...iata-ne dupa toate acestea cum cautam prea mult timp ce sa spunem, cum<br /><br /><br /><br /><br />Iata-ne asezati confortabil in pat, iata-ne arzand si luand pastile cu pumnul, iata-ne gasindu-ne in situatii nu prea vechi, iata-ne ascultandu-ne vocile, iata-ne rememorand, iata-ne tacand si intreband... Cand anume a trecut tot acest timp? Cand anume s-au intamplat toate astea? Can anume ne-am intors aici?<br /><br />What a beautiful mess, this is<br />It's like taking a guess when the only answer is "Yes"<br />Through, timeless words and priceless pictures<br />We'll fly like birds not of this earth<br />And tides they turn and hearts disfigure<br />But that's no concern when we're wounded together<br />And we, tore our dresses and stained our shirts<br />But its nice today. Oh the way it was so worth it.<br /><br /><br /><span style="color:#000000;">You've got the best of both worlds</span><br /><span style="color:#000000;">You're the kind of girl who can take down a man,</span><br /><span style="color:#000000;">And lift him back up again</span><br /><span style="color:#000000;">You are strong but you're needy,</span><br /><span style="color:#000000;">Humble but you're greedy</span><br /><span style="color:#000000;">And based on your body language,</span><br /><span style="color:#000000;">And shoddy cursive </span><span style="color:#000000;">I've been reading</span><br /><span style="color:#000000;">Your style is quite selective,though your mind is rather reckless</span><br /><span style="color:#000000;">Well I guess it just suggeststhat this is just what happiness is</span><br /><span style="color:#000000;">Hey, what a beautiful mess this is</span><br /><span style="color:#000000;">It's like picking up trash in dresses</span><br /><span style="color:#000000;">Well it kind of hurts when the kind of words you write</span><br /><span style="color:#000000;">Kind of turn themselves into knives</span><br /><span style="color:#000000;">And don't mind my nerve you could call it fiction</span><br /><span style="color:#000000;">But I like being submerged in your contradictions dear'</span><br /><span style="color:#000000;">Cause here we are, here we are</span><br /><span style="color:#000000;">Although you were biased </span><span style="color:#000000;">I love your advice</span><br /><span style="color:#000000;">Your comebacks they're quick</span><br /><span style="color:#000000;">And probably have to do with your insecurities</span><br /><span style="color:#000000;">There's no shame in being crazy,</span><br /><span style="color:#000000;">Depending on how you take these</span><br /><span style="color:#000000;">Words I'm paraphrasing this relationship we're staging</span><br /><span style="color:#000000;">And what a beautiful mess, yes it is</span><br /><span style="color:#000000;">It's like picking up trash in dresses</span><br /><span style="color:#000000;">Well it kind of hurts when the kind of words you say</span><br /><span style="color:#000000;">Kind of turn themselves into blades</span><br /><br /><span style="color:#000000;"></span><br /><span style="color:#000000;">Cause here, here we are, </span><br /><span style="color:#000000;">Here we areHere we are [x7]</span><br /><span style="color:#000000;">We're still here</span>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-58176683471101297902010-09-05T00:54:00.004+03:002011-06-13T23:54:14.368+03:00Fara persoana I singularFara persoana I singular...fata persoana a-II-a singular, impersonal si simplu...<br /><br />Cateodata e prea devreme, ceteodata nu exista omul potrivit la locul potrivit, cateodata nu exista timpul potrivit, cateodata e prea tarziu. Cateodata nu este necesara decat o clipa, o pornire aproximativ animalica ce imita "vocea" asteptata, cateodata lucurile sunt prea fragile pentru a fi atinse, cateodata totul e prea instabil. Cateodata distanta e prea mare si cateodata singura varianta este sa o maresti...<br /><br />Cateodata cineva nu poate purta suferinta fericirii altora...cateodata e imposibil.Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-20397823184176538682010-09-04T23:15:00.005+03:002011-06-13T23:53:35.758+03:00Once upon a septemberNu am un piedestal de pe care sa pot cadea, nu sunt la o inaltime ce mi-ar fi fatala...si totusi tama de penibil ma tine departe de viata. Prea multe ganduri insirate pe prea multe pagini, prea multe replici,situatii si scenarii fictive nu-mi permit sa ma bucur de realitate...mintea mea nu tace niciodata...desi in sufletul meu ceva a tacut. A existat o clipa scurta, nesemnificativa si imposibi de localizat in timp si spatiu, o clipa in care am ales sa ma inchid in spatele unor gratii, in spatele unei imagini, in spatele unui comportament ce nu lasa loc de mai mult. A existat un moment in care m-am pedepsit sa nu-mi doresc mai mult, sa nu vreau mai mult, sa nu cer mai mult, iar in acel moment am pierdut si ceea ce poate nu aveam de castigat. Am ales sa ma pierd printre minciunile si vaicarelile interminabile, printre "nevoile" mele imaginare, printre prea multe cuvinte insirate pe prea multe seri cu prea multi oameni, am ales sa fiu eu aia care "n'are", care mereu vrea ceva si m-am complacut in situatia asta pe care inca o mentin vie...pana ce am cazut in penibilul de care ma temeam.<br /><br />Nu stiu ce vreau, nu stiu ce anume sa cer, ce anume sa-ti cer, nu stiu daca am loc sa-ti cer ceva, daca am dreptul, sau daca la capatul celalat sti ca esti tu...tot ceea ce stiu este ca nu ma pot detasa atat incat sa pot duce suferinta fericirii tale trecatoare, tot ceea ce stiu este ca nu-ti pot oferi jumatati de masura, tot ceea ce stiu este ca e nu sunt programata sa functionez asa. Si nu stiu ce ti-as putea oferi sau poate nu-ti pot oferi nimic pentru ca nu mai stiu ce inseamna sa oferi sau poate nu-ti pot oferi nimic caci mi-este teama de tine, de mine-cea care am ajuns sa fiu,- de zidul de care m-as putea izbi, de interpretari, de rautatea ta gratuita, si poate-mi nu pot trece peste convingerile pe care le am...ca nu exista loc de mai mult, de distanta mica pe care eu o cer...ci doar ai inca un loc in pat la inca o ora din zi. <br /><br />Am asteptat mult timp macar o "voce" si cand ea a venit am ales ceva ce nu am stiut sa explic, am ales singura optiune pe care vedeam a o avea, am ales desi nu stiam si inca nu stiu ce este exact ceea ce vreau. As fi vrut sa tac si sa neg orice implicare, as fi vrut sa primeze ideea ca nu faci altceva decat sa rostesti cuvintele necesare pentru a-ti atinge scopul...dar oricat de mult ar fi "urlat" acea idee in capul meu...nu am putut sa raman tacuta, nu am putut sa traiesc cu frustrarea ca am avut odata ocazia sa iti vorbesc asa cum n-am sa o mai fac...<br /><br /><br /><br /><br />Dar stiu...stiu ca ti-as cere ceea ce nu ai de oferit sau stiu ca ti-as cere ceea ce nu-mi ai de oferitNot Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-20575886382970503932010-09-01T15:47:00.009+03:002011-06-13T23:52:51.596+03:00These feelings won't go away<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdNpSEZRri0afRiW2ALHnQucmNnh2hKaaDIuus-Vp0hxMiN8906LtwxjtmIngS735-Zapn3aMa4aDOtOuIMAdocagLR360p0_jkjitiERrmGjGCpILhKeDBjbLzdjmlrCi8Nr2cqwY6Po/s1600/Dreaming_by_Cocodrillo.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5511927586293312242" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 160px; CURSOR: hand; HEIGHT: 200px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdNpSEZRri0afRiW2ALHnQucmNnh2hKaaDIuus-Vp0hxMiN8906LtwxjtmIngS735-Zapn3aMa4aDOtOuIMAdocagLR360p0_jkjitiERrmGjGCpILhKeDBjbLzdjmlrCi8Nr2cqwY6Po/s200/Dreaming_by_Cocodrillo.jpg" border="0" /></a><br /><div align="center"><span style="font-size:180%;">Do not disturb...my state of mind!</span></div><div align="center"><span style="font-size:180%;"></span></div><div align="center"><span style="font-size:180%;"></span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Caut sa plec din "realitatea" in care am lucruri de facut, din "realitatea" in care am responsabilitati, caut sa gasesc intelesuri "profunde", caut detalii pentru a-mi schimba viata...</span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;"></span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;"></span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...imi ingadui sa ma pierd intr-o continua cautare pentru ca sunt intr-un loc din care nu stiu cum sa evadez si nici nu stiu daca-mi doresc scaparea. </span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...observ ca peisajul nu se schimba dar sunt rostite cuvinte mari, ma aud rostind "niciodata", ma vad "uitand" propriile idei sau planuri, ma vad cautand un alt "ceva" ce nu voi reusi sa gasesc. </span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...exista o explicatie, pentru toate exista un motiv, motivul invocat de mine este neschimbat, am aceeasi justificare de prea mult timp...observand lipsa unui raspuns, nimeni nu este raspunsul meu si exista mai multe sanse sa fiu nevoita sa rezolv o cu totul alta ecuatie, cu alte formule ce calcul inventate de altii. </span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...a incetat sa mai fie o senzatie ciudata, a incetat sa mai fie dureros, a incetat candva, pe parcurs, s-a stins ceva, s-a aprins altceva, s-a pierdut ceva, dar cautarea a fost amanata.</span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...e greu de urmarit ceea ce e in capul meu, e greu de pus pe foaie sau in ordine cronologica, si singurul aspect pozitiv tine de faptul ca acum totul e tolerabil.</span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...inca ma mai tem, dar teama e diferita...acum imi este teama de o "vindecare", care ar fi moartea a tot ceea ce sunt in clipa de fata.</span></div><div align="left"><span style="font-size:130%;">Si...atunci cand vor exista raporturi normale, cand nu vor mai exista tulburari misterioase, atunci faptele vor parea prea putin interesante...</span> </div><div align="left"></div><div align="left">Caut sa ii descopar, sa ne descopar, sa ma descopar, ii caut, ne caut si ma caut in fiecare cuvant rostit si-n fiecare expresie faciala; caut sa inteleg si invat sa traiesc cu toate lucrurile pe care ajung sa le cunosc.</div><div align="left"></div><div align="left"></div><div align="left">Si...traiesc, respir, ma hranesc, dorm, ma trezesc...</div><div align="left"> </div><div align="left"> </div><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/sK8Au3_jEhU?fs=1&hl=en_US&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/sK8Au3_jEhU?fs=1&hl=en_US&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-1325189288094280052010-08-25T02:38:00.005+03:002011-06-13T23:51:30.063+03:00Delirand"Everything you say can and will be used against at any time!"<br /><br />Si in aceasta situatie despre ce dracu sa mai vorbesti? Sa te apuci sa porti discutii despre vreme, situatia economica a tarii, tipologii umane, fizica, istorie sau geografie? Sau sa taci si sa te faci ca nu intelegi?<br /><br />Poti sa porti o dicutie superficiala, te poti transforma intr-o persoana superficiala incapabila sa inteleaga ce se intampla in jurul sau, poti sa devi un om matur si responsabil care nu sta sa filozofeze ci doar priveste cat se poate de practic…sau in fine.<br /><br />Poate e timpul sa te maturizezi, sa nu mai faci compromisuri de dragul motivelor ciudate nascocite de mintea ta bolnava, poate poti selecta oamenii ce intra si ies din viata ta, poti incerca sa mergi pe drumul pe care consideri ca-l meriti sau care consideri ca-ti este menit.<br />Poate e timpul sa-ti asumi ceea ce faci, poate e timpul sa te tratezi caci poate exista un tratament, un cocktail de medicamente adecvat pentru psihoza ta, sau poate ar trebui sa te calmezi si sa-ti vezi de viata asa cum sti tu sa o traiesti. Poate e timpul sa nu te mai justifici, sa pastrezi pentru tine tot ceea ce ai avea de spus, poate e timpul sa inveti ce inseamna sa fi discret, poate ca a venit clipa in care trebuie sa inveti sa fi adult ,si daca nu iti cer prea mult, si responsabil.<br />Poate ca nu detin raspunsuri la multe din intrebarile pe care le am, poate ca nu voi sti niciodata sa-mi raspund la anumite intrebari, poate duc lipsa de ceva-ul necesar…poate ca mi-am pierdut mintile pe undeva.<br /><br />Poate poate…prea mult “poate”, aberez doar pentru ca imi place sa ma invart in jurul cozii, aberez pentru ca asa fac au fata, aberez pentru ca asa fac eu ordine in tot ceea ce-mi trece prin cap. Postez pentru ca imi da impresia ca tot ceea ce spun are un ecou, postez pentru ca Word-ul nu ma mai satisface, postez pentru ca aberez si simt nevoia sa ma confrunt cu rusinea de a-mi deschide sufletul inca o data, postez pentru ca poate rusinea ma va face sa invat sa tac...de maine …<br />Nu mai sti ce inseamna sa fi obiectiv, nu mai sti ce e real, sti numai ceea ce simti si privesti totul prin prisma catorva senzatii ciudate pe care le traiesti. Nu sti cand a fost ultima data cand te-ai hotarat sa faci ceva, nu sti daca sti ce inseamna sa fi horatat, nu sti daca ti-ai pus in aplicare un singur plan, nu sti daca ai urmat pana la capat macar una din caile pe care ai pornit. <br />In fine…delirez aici cu mine! Delirez pentru ca m-am saturat de compromisuri ce nu ma satisfac, m-am saturat de priviri pe care nu le inteleg, m-am saturat de cuvinte pe care nu le cred, m-am saturat sa fiu nebuna care-si pune sufletul pe tava doar ca sa-l vada devorat de toti, m-am saturat sa fiu masochista…M-am saturat sa spun ca m-am saturat si sa nu fac nimic! <br />Asta imi va fi ultima postare, asta va fi ultima data cand mai deschid fereastra pentru a ma arunca, asta e ultima data cand mai ofer un “close-up”, nu pentru ca nu as mai putea ci pentru ca nu mai pot suporta tot ceea ce implica fiecare pas pe care il urmez.<br />Ma consoleaza si ma sperie faptul ca nu trebuie sa raspund in fata nimanui pentru nimic ci doar in fata mea, doar eu sunt cea care taie si spanzura, care condamna sau iarta…doar eu sunt in masura sa comentez ceva ce ma priveste numai pe mine….Da! Probabil ca sunt cea mai “stricata” dintre toti, probabil ma aflu undeva la granita dintre semi-realitate si LSM, probabil ca mi-am schimbat planurile de atat de multe ori incat nici nu mai stiu ce planuri sa urmez, probabil ca m-am indragostit de atat de multe chipuri ce nu s-au potrivit cu scheletul pentru care erau menite, probabil ca sunt mai “fucked up” decat imi dau seama…dar nu stiu daca sau cum sa vreau sa fiu normala intr-o lume plina de oameni normali ca ei!<br />In fine…delirezi! Delirezi pentru ca ceea ce vezi in oglinda nu e ceea ce vad si cei din jurul tau, poate oglinda aia filtreaza, poate oglinda aia nu are urechi sa te asculte, poate oglinda aia nu te vede atunci cand esti “disperata” pe care toata lumea o percepe…Delirezi pentru ca mai ai timp de pierdut, delirezi pentru ca vrei sa-ti cunosti fiecare detaliu ce tine de tine, delirezi pentru ca nu ai depasit faza in care iti testezi limitele si nervii, delirezi pentru ca inveti si acum, atat de tarziu, care sunt butoanele pe care trebuie sa-ti apesi. Delirezi pentru ca te sperie faptul ca singuratatea nu te mai sperie, delirezi pentru ca vrei sa nu fie asa, delirezi pentru ca nu vrei sa crezi ca te-ai blocat intr-o stare ce nu va face altceva decat sa te limiteze, delirezi pentru ca simti nevoia sa faci o drama din asta. Delirezi pentru ca nu ai probleme reale, delirezi pentru ca incerci sa le creezi, delirezi pentru ca ai vrea sa mai existe ceva ce te atinge, delirezi pentru ca ai vrea sa mai ai incredere, sa mai ai rabdare, sa mai ai sperante. Delirezi pentru ca visele tale s-au modificat si pentru ca-ti e teama ca schimbarea asta e ireversibila, delirezi pentru ca nu mai esti cine ai fost. <br />Lucrurile s-au schimbat, tu te-ai schimbat, remarcile cu privirea la lipsa fericirii tale au ajuns sa vina dintr-un automatism ciudat, te-ai schimbat si nu mai simti niciun gol atunci cand rostesti ca nu ai sau ca vrei, te-ai schimbat si lucrurile s-au schimbat, situatiile s-au schimbat.<br />Ai plecat, ai uitat, te-ai intors si ai gasit ca nu ai puterea sau vointa sa modifici ceea ce nu e asa cum iti doresti, te-ai intors si ti-ai dat seama ca pentru multe lucruri este prea tarziu, situatiile sunt prea ciudate, iar nimicul tau e mult prea complicat pentru a suporta modificari.<br /><br /><br />Niciodata nu reusesc sa termin ce am de spus asa cum niciodata nu pot sa-mi reduc gandurile la tacere, in mintea mea ceva nu tace niciodata si se trezeste o usoara parere de rau atunci cand vad ca ceva a tacut in sufletul meu. Sunt prea egoista pentru a „duce suferinta in schimbul fericirii altora” si sunt prea egoista pentru a cere ceea ce nu sunt sigura ca inca mai doresc, sunt prea egoista pentru a mai cere ceva fie si doar un siplu gand strain in care sa ma regasesc. Pictez de azi un nou tablou, unul in care va fi putin mai dificil sa se explice ce gen de actiuni sunt corelate cu paleta de culori folosita, pictez putin mai roz, din lipsa de timp sau spatiu caci aici nu voi mai lasa loc de interpretari gresite.<br />O noua noapte scaldata in detaliile stilului romantic ce si-au pierdut farmecul, o noua noapte in care ochi mei se inchid doar pentru a putea vedea chipurile ce-mi inunda visele.<br />E prea tarziu pentru mine si e prea tarziu acum, las nisipul din sticla aia cu forma ciudata sa cada si ma ascult cum tac. <br /><br />Somn usor! Ramai cu bine...caci eu nu voi mai aseza aici niciun cuvant...<br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/iu-rLA4POkI?fs=1&hl=en_US&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/iu-rLA4POkI?fs=1&hl=en_US&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-77517608973525106052010-08-21T21:24:00.002+03:002011-06-13T23:50:17.879+03:00Inca nu te stiu..."Poate, probabil … ce rost si cu ce pret?<br />As fi vrut ca in aste ultime “voci” sa nu ma regasesc. As fi vrut sa nu fiu nevoit sa spun “te inteleg”. As fi vrut sa stiu ca sunt probabil singurul care simte plenitudinea golului. Ma obisnuisem sa cred ca sunt poate cel ce trebuie sa duca suferinta in schimbul fericirii altora. Ma doare pana si inchinarea pe care ti-am supus-o, stiind ca undeva mai exista un cineva incatusat in setea de iubire si cu atat mai mult doare stiind ca acel cineva esti tu. Acel cineva in gandurile caruia ma regaseam si parca disparea o apasare cand iti contemplam curajul de a spune lucruri pe care mintea mea nu stie sa le dezlege. Am asteptat cu infrigurarea nerabdarii macar o “voce” … si cand ea a venit a cazut ca o apasare peste suflet cu tot cu brazdele lacrimii. Nu e nici repros si nici dezamagire … e doar un soi de durere ca nu pot duce si suferinta fericirii tale. As fi vrut sa tac, insa in fiecare rasarit sau apus as fi fost calcat de frustrarea ca nu ti-am spus toate astea. Poate te-ai fi asteptat sa-ti spun lucruri de genul “trebuie sa” sau “ar fi mai bine daca”. Poate ca te-am dezamagit nefacand asta insa eu am pierdut demult pariul cu viata, si se pare ca am cazut si examenul “fericire”. Am invatat doar sa tac si la fel ca tine sa ma supun linistii si sa dau la o parte reguli, legi sau lectii despre viata. Mi-e sete de iubire, de zambet, de sarut, de imbratisari, de fericire. Simt toate astea si nu stiu cum sa-ti spun sa faci ca sa le ai. Poate ca cei mai multi iti vor spune sa speri. As face la fel insa nu stiu cum. Nu stiu sa sper … nu cunosc speranta … pentru mine a murit undeva demult in alte vremuri in care orice inceput isi avea rostul. Regret cu toata fiinta mea ca singurul lucru pe care il pot spune e … “nu stiu”. Stiu doar sa tac si sa astept."Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-16090071422595458332010-08-17T23:27:00.003+03:002011-06-13T23:47:49.165+03:00Em i ti ooHmmm...tic tac...<br />O luna, doua, trei...<br />Iar aici? <br />Nu chiar...<br />Putin mai departe, putin mai batran, putin mai singur, putin mai tacut, putin mai rezervat, putin mai departe, putin mai singur.<br />Trecut-au file, carti, randuri, trecut-au ore si zile, trecut-au nopti linistite, trecut-au clipe, trecut-au idei asa cum s-au si nascut...trecut-au anii mei...<br /><br />Si iar aici?<br />Nu chiar...<br />Acelas pat, aceas ecran, aceleasi taste, aceleasi versuri, acelas corp...alt eu.<br />S-a facut oridine? S-au linistit lucrurile? S-a oprit planeta? <br />Nu chiar...<br />Nu s-a intamplat decat sa faci acelas lucru pe care il faci de cand te sti...<br />Si nu chiar...<br /><br />Ordine in viata? Ordine in ganduri si planuri? <br />Nu chiar...dar poate ca ma aflu pe drumul corect cunoscand raspunsul corect...sau nu chiar...<br /><br />Nu stiu nici acum sa spun ceea ce este, nu stiu sa fac altceva decat sa spun ceea ce simt si cred, nu pot nici azi sa fiu obiectiva, nu pot nici azi...sau nu chiar...<br /><br />Unde sunt?<br />Nu am nici cea mai vaga idee...<br />Pare o incapere in care totul e aranjat de mine cu sau fara prea multa imaginatie, cu sau fara prea multa determinare, cu sau fara prea mult simt artistic...cu sau fara voia mea...<br />Unde am fost? <br />Tot aici...nu am plecat niciodata, in 5 ani nu s-a schimbat nimic...De unde sau de ce 5 ani? Pentru ca atat vede el...pentru ca atat a trecut, pentru ca va trebui sa treaca mai mult pentru a putea continua ceva...<br /><br />Ce s-a intamplat?<br />Nimic, nimic niciodata, nimic nici o clipa, nimic ce pot povesti, nimic ce-mi amintesc, nimic ce vreau sa-mi amintesc, nimic ce-mi place, nimic din ce-mi doream...<br /><br />Cum ramane cu magia vietii?<br />Care magie?<br /><br />Cum ramane cu cele cateva planuri pe care inca le mai am?<br />Dracu stie...!!<br />Dracu stie ce cai mai aleg, ce alegeri, ce planuri, ce orice ar mai fi...<br /><br />De cate ori?<br />Niciodata...<br />O singura data...<br />De cate ori poti iubi? Cate chipuri si cate cuvinte? Prea multe!<br /><br />M-ai iubit?! Permite-mi sa nu te mai cred...<br />Te-am iubit? Nu stiu...esti atat de departe, e totul atat de departe incat nu-mi mai amintesc...<br /><br />Mai pot sa iubesc? <br />Imi doresc in fiecare zi sa mai cred asta, sper in fiecare zi sa mai pot...sper in fiecare zi sa vina acea zi in care imi mai permit mie asta, in care mai permit unui om sa ma impresioneze, visez in fecare zi la o zi in care sa am rabdarea sa mai ascult, sa nu ma mai uit la "monstrii" mei ascunsi sub pat, o zi in care sa nu ma obsedeze "monstrii" lui, o zi cu soare, o dimineata oarecare...<br /><br />De ce? <br />Pentru ca totul ar fi mult prea tragic sau trist daca am iubi o singura data...<br /><br />Pastreaza speranta ca ma voi intoarce la tine, traieste cu ce impresii isi doreste mintea ta bolnava de phihopat...viseaza la ce vrea sufletul tau, culca-te langa ea si gandeste-te la mine, gandeste-te daca nu era poate mai bine in locul pe care l-ai ars...<br /><br />Si eu?<br />Si eu stau, vand zambete pe complimente si replici amuzante, vand bucati din sufletul meu pe cuvinte...<br /><br />Si eu?<br />Si eu mai privesc locul acela ars, ma mai gandesc la tine cautandu-te in linistea fiecarei zi de Mai...dar asta e tot ce mai fac...asta e singura forma in care te mai am...in care te mai vreau...o scurta frumoasa si oribila amintire...<br /><br />Si eu? <br />Si eu am ars atunci, nu numai "noi"...<br /><br />Si acum?<br />Si acum niciodata inapoi caci nu ti-ai batut joc de mine ci m-ai ucis ca pe-o javra raioasa, niciodata de unde am plecat!!Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-70966817175908266542010-06-28T01:06:00.004+03:002011-06-13T23:33:00.933+03:00Un dezastru!<object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/K8Mz_kyRlWY&hl=en_US&fs=1&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/K8Mz_kyRlWY&hl=en_US&fs=1&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /><br />Exact cum vrea omul asta sa exprime ce vrea sa zica...exact asa sta treaba...si incep sa-l traduc agaudand si confirmand...<br />Totul a ajuns o poveste interminabila, o poveste ce pare ca nu-mi mai apartine, totul pare a fi reflexia alterata a tot ceea ce reprezint...<br />Mult prea selectiva si in acelas timp mult prea indecisa, gasesc puterea de a continua si a supravietui fara toate lucrurile pe care inca le doresc. Singuratatea deja de mult nu mai reprezinta o varianta, in singuratate deja de mult nu mai gasesc niciun fel de conslare, continui totusi sa las de la mine, sa cedez indiferent de cat de egoista m-as gasi a fi. Si uneori am impresia ca incepe sa doara totul, uneori am impresia ca fiecare cuvant pe care il scriu sau pe care il rostesc ajunge sa se intoarca impotriva mea...Poate gresesc cu fiecare sfat ce il ofer, poate imi este imposibil sa fiu obiectiva si poate fiecare gest denota nesiguranta de care nu reusesc sa scap...Am invatat sa supravietuiesc cu ciudateniile mele, cu nebunia mea si cateodata o consider chiar normala...indiferent de ceea ce observa cei din jurul meu...<br /><br />O carte deschisa nu are niciun fel de farmec, randuri si cuvinte rostite chiar de autor par a nu-i permite imaginatiei sa lucreze si te gasesti nefiind lasat sa gasesti propria ta forma de interpretare...iar eu am aratat fiecare fila, am rostit fiecare cuvant, am explicat fiecare metafora...pierzandu-mi orice fel de urma de mister...<br />In fine...totul e un dezastru, zidurile pe care le-am cladit s-au prabusit, universul meu mic e pierdut printre mii de idei contradictorii legare de rostul sau...legate de motivatia existentei sale...si toti observa asta...Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-35118195249272865052010-06-12T16:45:00.008+03:002010-11-06T09:44:30.327+02:00Ben Cocks - So cold<div align="center">Ben Cocks-So cold</div><div align="center"></div><div align="center"></div><div align="center"></div><div align="center">Oh…You can't hear me cry<br />See my dreams all die<br />…from were you’re standing…on your own<br />It’s so quiet here and I feel so cold<br />This house no longer feels like home…<br /><br />When you told me you’d leave<br />I felt like I couldn’t breath<br />My aching body fell to the floor<br />Then I called you at home<br />You said that you weren’t alone<br />I should’ve known better..<br />Now it hurts much more<br /><br /><br /><br />You caused my heart to bleed and<br />You still owe me a reason<br />‘Couse I can’t figure out why<br />Why I’m alone and freezing<br />While you’re in the bed that she’s in<br />And I’m just left alone to cry<br /><br /><br />2X<br />You caused my heart to bleed and<br />You still owe me a reason<br />‘Couse I can’t figure out why<br /><br />Oh…You can't hear me cry<br />See my dreams all die<br />…from were you’re standing…on your own<br />It’s so quiet here and I feel so cold<br />This house no longer feels like home… </div><br /><br /><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/DthUgRl15yc&hl=en_US&fs=1&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/DthUgRl15yc&hl=en_US&fs=1&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-86107565907306819922010-05-18T20:15:00.005+03:002011-06-13T23:29:31.906+03:00"punct" si de la capat......etc...si vine o vreme cand simti nevoia sa schimbi ceva, iti schimbi mel de la tel, schimbi pasta de dinti, schimbi sapunul, schimbi fardurile, schimbi parfumul, schimbi hainele, iti cumperi o pereche noua de pantofi, schimbi brelocul, schimbi sunetul ceasului desteptator, schimbi stilul de viata, schimbi obiceiurile tampite, schimbi ticurile, schimbi pasiunile pe care le aveai, schimbi gandurile, schimbi visele...<br /><br />Schimbi totul pentru ca doar asta iti ramane de facut, schimbi, intorci spatele si pleci...incepi alte proiecte si de aceasta data nu mai incluzi pe nimeni in viitorul tau...<br />Schimbi pentru ca ti-e teama momentul in care ii vei pierde pe cei pe care ii iubesti, schimbi pentru ca ai alocat mult prea mult timp departe de ei...<br />Schimbi pentru ca ai renuntat sa visezi la pasiuni nemarginite, schimbi pentru ca ti-a lipsit curajul, schimbi pentru ca atunci cand ai gasit curajul a fost prea tarziu, schimbi pentru ca niciodata nu a fost momentul oportun...schimbi pentru ca toate exemplele pe care le ai sunt nu tocmai pozitive...<br />Schimbi totul pentru ca mizeria pe care o intalnesti nu te mai satisface, schimbi pentru ca vrei o viata normala, schimbi pentru ca totul nu e roz...Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-35829577908693665722010-05-06T19:18:00.012+03:002011-06-13T23:28:28.176+03:001,2,3,4...24 & PMS<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNCNy57Ka3oy_g4MzwNLJcBzosCQX_C2qfkNATRkkthFWQdDWdEZffvxJ-M07YWPzAwsqXojxEiv5Btvg4oDDHSAR_aC3LRAbZb3wAHDV1s7kHXM8Glhp7ZelUku_wv4vG0cGAScxIVAv9/s1600/004U054knEu.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNCNy57Ka3oy_g4MzwNLJcBzosCQX_C2qfkNATRkkthFWQdDWdEZffvxJ-M07YWPzAwsqXojxEiv5Btvg4oDDHSAR_aC3LRAbZb3wAHDV1s7kHXM8Glhp7ZelUku_wv4vG0cGAScxIVAv9/s400/004U054knEu.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5485664560598694066" /></a><br /><br />Calculandu-mi viata imi dau seama ca totul este simplu, totul este matematic, tot ce conteaza se rezuma la un simplu calcul...<br />Suntem suma tururor lucrurilor pe care le facem scazand tot ceea ce ne-am refuzat...<br />Pornesc de la a lua in coinsiderare un corp imperfect ce se deterioreaza cu fecare zi ce trece, observ apoi miile de ganduri pe care nu le pot limita, adun apoi actiunile si eventualele reactii pe care le-as avea, adaug toate lucrurile facute, multele greseli si putinele realizari....si termin de calculat, pun un "="....si realizez ca totul ar fi putut iesi mai bine.<br /><br />Am supraestimat sinceritatea, am supraestimat-o si am considerat-o o calitate, am "varsat" mult prea multe cuvinte fara a ma gandi ca urechile nu sunt singurele ce percep sunetele, am omis faptul ca tot ceea ce spun va fi filtrat si ulterior modificat...am omis "agenda" persoanelor cu care an ales sa fiu sincera, am omis rautatea...<br />Am supraestimat libertatea si tot ceea ce implica ea, am crezut mereu ca nimic din ceea ce faci nu se va intoarce impotriva ta...nu atata timp cat nu ranesti, ataa timp cat nu instigi...dar m-am inselat si in acesta privinta...pentru ca mai devreme sau mai tarziu te vei gasi limitat de felul in care ai depasit "tiparele locale"...<br />Am supraestimat dragostea si cat de permisiva poate fi ea...am considerat mereu ca tot ceea ce faci atunci cand esti indragostit se scuza....dar nicio pagina pe care o scri, nicio etapa pe care o parcurgi nu se uita definitiv...si ramai sa te descurci cu urmarile...<br /><br />Si poate am incercat toate variantele, poate am incercat sa fiu asa cum pot fi, dincolo de tot ceea ce-mi doresc, poate am incercat sa gasesc intelepciunea ascunsa in spatele singuratatii, dar poate nu am reusit, poate am incercat apoi toate variantele pentru a-mi gasi fericirea in alte colturi intunecate in care cineva mi-ar fi oferit ceea ce nu stiu cum sa obtin singura...si nimeni nu a inteles si nu a reusit...Nimeni nu a inteles ca in spatele dramei continue se ascunde o drama...ca in spatele miilor de cuvinte si miilor de explicatii se ascunde o tahicardie, o teama continua, se ascund probleme mediocre exacerbate de tot ceea ce lipseste...Nimeni nu a inteles naivitatea mea, increderea mea in oameni....si vazandu-i ca nu inteleg m-am transformat in "ei"...m-am transformat in filtrul ce catalogheaza, judeca, instiga, raneste...dar cred ca a venit momentul sa spun "stop!"<br /><br />Trecand de la una la alta...<br /><br />Povestile ne strica viata...ne fac sa credem ca noi femeile vom fi salvate din turnul in care ne-a aruncat realitatea, vom fi rapite de vraja unei iubiri...dar marea majoritate dintre noi imbatranim asteptand...Probabil ca este momentul in care va trebui sa facem fata singure zgripturoaicelor si capcaunilor...caci nimeni nu ne va lua de mana si nu ne va purta departe...<br />Revenind putin la ce spuneam mai devreme...ca acea suna a lucrurilor pe care le-am facut...La cate printese sunt dispuse sa fie salvate...de ce si-ar dori cineva o printesa cu un bagaj atat de mare precum al meu? Printii doresc printese al caror trecut e simplu, inocent si frumos...genul de printesa care a adunat floricele si a cantat cu pasarelele, o printesa ce s-a bucurat de razele soarelui si pe care noptile o purtau spre vise linistite...nu o printesa care a terminat butoaiele cu vin,care a batut bodegile in lung si-n lat cu zgripturoaicele sau care le-a aratat cum sta treaba cu distractia transformandu-se in una de-a lor...astfel indiferent de motivele pe care le-a avut pentru a reactiona asa este dificil daca nu imposibil sa te desprinzi de eticheta ce ti-a fost atribuita...si astfel cred sa a venit momentul sa renunt sa mai visez, sa las pe noptiera cartea cu povesti extraordinare...caci nimic din tot ce las in urma mea nu-mi da de inteles ca mai reprezint "o varianta"... <br />Desi in secret voi pastra speranta ca cineva va veni si-mi va schimba viata, renunt azi la a mai controla prezentul...caci nimeni nu e dispus sa-mi faca fata...exact cum mi-a spus cineva odata...nimeni nu vrea o persoana cu probleme...frumusetea se ascunde in lucrurile simple...<br /><br />Orice as spune in continuare ar fi prea mult...si poate ar fi insuficinet...<br /><br /><br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/E1W5lFW-vUY&hl=en_US&fs=1&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/E1W5lFW-vUY&hl=en_US&fs=1&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-66207803826800040532010-04-09T19:46:00.006+03:002011-06-13T23:12:25.937+03:00Impodobind ficusu'Nu e craciunul, pastele a trecut...trece si 1 Mai...vine 1 Iunie si eu m-am apucat sa impodobesc ficusu' in semn de protest... <br />De ce? Daca spun "De ce nu?" nu prea sunt originala...daca spun ca mi-am pierdut mitile deja nu ma mai crede nimeni...asa ca trebuie sa motivez alegerea facuta...<br />M-am apucat sa impodobesc o planta de interior pentru ca toate plantele din jurul meu infloresc, m-am apucat sa pun stelute si inmioare pe crengute pentru ca nu exista inimioare si stelute in realitate...<br />M-am apucat sa-l impodobesc gandindu-ma la o coroana de flori in cinstea fericirii mele, in cinstea fericirii in general, in cinstea unei chestii la care toti tanjim si pe care nu o cunoastem...<br />M-am apucat sa fac asta gandindu-ma la un buchet de flori de camp...De ce de camp? Pentru ca sunt salbatice, pentru ca sunt libere, pentru ca-si cunosc destinul, pentru ca traiesc pentru a incanta privirea cui observa chestii de acest gen si pentru a muri la fel de inevitabil cum s-au nascut...<br />M-am apucat sa impodobesc asa ceva pentru ca m-am gandit la mine, la tot ceea ce-mi doresc si nu pot obtine...e ca si cum m-as fi apucat sa-mi creez un brad de craciun sub care sa asez o hartie pe care sa astern miile de chestii pe care nu le pot impartasi...<br />M-am apucat sa impodobesc ficusul pentru ca m-am gandit la un compromis, pentru ca m-am gandit la toate compromisurile pe care le facem de dragul celor din jurul nostru...pentru ca si un ficus imbracat in pom de craciun e tot un fel de compromis nu?<br />Fac asta pentru ca nu am altceva de facut cu timpul meu, pentru ca am obosit sa mai zidesc monumente sau ziduri, pentru ca m-am plictisit sa astept la jumatatea distantei...<br />Fac asta pentru ca m-am saturat de ingradiri, de granite trasate aiurea si vreau sa-mi fac de cap impodobind un ficus !!!!Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-36672691163268826722010-03-26T23:22:00.005+02:002011-06-13T23:10:22.723+03:00Te astept pe tine...Oricate planuri as avea...viata-mi ramane drumul meu necunoscut...<br />Fericirea nu e altceva decat un tren pe care toti il asteptam...si ziua de azi ramane tot ce avem...<br />Prezentul este biletul meu spre viitor si fiecare clipa imi este o sansa oferita...<br />Desi ma aflu inconjurata de persoane dragi sunt mult prea multe clipe in care ma simt tot ceea ce am...si singuratatea este singura "stare" pe care o recunosc...<br />Astept in toata aceasta liniste...o voce...un cuvant...o umbra de speranta...<br />Astept in tot acest intuneric o lumina discreta...un foc ce abia mai arde...un suflet ce abia mai gaseste puterea de a exista...ce la randu-i ma astepta pe mine...<br />Astept un motiv sa nu ma mai ascund si un loc in care sa ma pierd cautand ceea ce in sfarsit gasesc...astept o inima in care sa ma pot gasi dupa prea multa cautare...<br />Astept un loc din care nimeni si nimic sa nu ma poate scoate un loc al meu, un loc pe care sa-l cladesc, pe care sa-l numesc, un loc pe care sa-l ador...singurul loc pe care sa-l iubesc...<br />Astept o dimineata, astept sa ma trezesc intr-o alta privire, astept sa zambesc doar pentru ca esti aici langa mine...<br /><br />Astept sa am puterea sa mai astept...Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-60873982562421462252010-03-06T18:39:00.007+02:002011-06-05T18:35:27.687+03:00Buu Huu Huu... Cry me a river!Toata viata mea am avut 4 vise ceva mai nasoale care mi-au dat peste cap visele...<br />Nu am logica? Poate din cauza ca am degetele inghetate si mi-e greu sa tastez...<br />De ce am degetele inghetate? Pentru ca am un cosmar din care nu reusesc sa ma mai trezesc...<br />De ce nu reusesc sa ma trezesc? NU STIU! Nu inteleg ce dracu s-a schimbat si nici cand a facut-o... Nu inteleg cand mi-a lesinat ingerul pazitor si nici nu inteleg de ce a facut-o...<br />Metaforic vorbind am impresia ca noptile nedormite si tonele de alcool ingerat au ca si consecinta aceasta perioada fructifera a vietii mele...<br />Nu am logica? Ce sa vezi...? Nici nu vreau sa am!<br />Ingerasul meu mic si inutil a disparut, a capitulat, a plecat si-a bagat pula si-a luat bagajele si s-a sinucis...Adevarul e ca e destul de nasol sa fi mereu adormit la sedintele raiului...Imi imaginez ce baza si-a luat nepotu zi dupa zi pe o durata prea lunga...Imi imaginez cum nu prindea nicio explicatie data de ala Mare, cum nu intelegea nimic din ce se intampla in jurul lui...si daca nu s-a sinucis am impresia ca a fost demis...Cine ar vrea ca angajat pe unu mahmur zi dupa zi, unu care nu te asculta, intelege sau pe care nu-l intereseaza ce ai de spus...Si cum e un "must have" sa ti-se atribuie un pitic cu aripi...traiesc cu impresia ca noul angajat e putin cam depasit de situatie...Asta nou nu intelege ce plm se intampla in jurul lui si nu face fata miilor de secunde si minute si ore si zile in care trebuie sa faca fata situatiei...E el atent...dar degeaba e atent daca e incompetent...<br />Si cum sa ceri atentie cand in lumea asta mare sunt atatea probleme, cum sa urli cand nimeni nu te aude si cum sa te jelesti daca pe nimeni nu impresionezi...Si de ce? Si de cand? Si pana cand?<br />Si partea proasta e ca adorm...si incep asa frumos sa visez si visul incepe sa o ia razna...si incerc sa ma trezesc...si o fac...si nimic nu e diferit... AM eu oare premonitii in vis sau viata mea e atat de ciudata...<br />Asez un zambet sarcastic in coltul gurii si iti mai spun o singura data Prietene:<br />"What now?"<br />Sterg umezirea ochilor mei si ma rog sa nu o faci dar vorbesc nervii din mine si urlu ca poate asa ma auzi...urlu:<br />"Hit me with your best shot!"<br /><br />O iau eu razna sau nu fac altceva decat sa iau fara sa intreb de ce...sa iau tot ce nu vor altii...sa iau nimic usor...sa nu ma mai astept la nimic simplu...<br />Si cat de de cacat sa fie drumul catre normalitate...prin cate mortii lor trebuie sa treci ca sa ajungi acolo unde iti doresti?<br />Si cate mai trebuie induri? Si in cate cacaturi trebuie sa te mai infunzi? Pana cand sa te gandesti ca viata te invata lectii? Si cate lectii mai sunt de invatat?<br />Bagami-as pula aia pe care nu mi-a fost dat sa o am!!!!<br /><br /><object height="344" width="425"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/pQgX4L6xpeg&hl=en_US&fs=1&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/pQgX4L6xpeg&hl=en_US&fs=1&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-6079064567644564152010-03-06T10:34:00.008+02:002011-06-05T18:32:30.973+03:00Galben intens #1Probabil ar trebui sa incep cu o descriere, probabil ar trebui sa umplu o pagina cu aspectul camerei sau al vietii de pana cum, probabil ar trebui sa mentionez anul in care m-am nascut si cateva din experientele mele sau motivele ce m-au purtat aici. Si de ce ar trebui sa fac asta? De ce as incerca sa astern in cuvinte ce se oglindeste acum in ochii mei? De ce mi-as dori sa fac cititorul sa se transpuna, sa se teleporteze imaginar acolo unde-mi asez eu cadavrul? De ce as mentiona felul in care este asezat paharul de apa pe masa, de ce as descrie podeaua zgomotoasa, tavanul indepartat, geamul intunecat, patul incomod sau usa incuiata? Nimic din ceea ce vad nu se contureaza intr-o imagine placuta, nu pot descrie aspectele carora nu le acord atentie si nu pot acorda atentie la nimic din ceea ce ma inconjoara.<br />Au existat zile cand observam frumusetea din fiecare fir de praf, au existat perioade in care cautam perfectiunea obiectelor dar ochii mei refuza sa mai vada sau sa mai caute ceva ce nu am reusit sa gasesc.<br /> <br />Ar trebui sa mentionez cine sunt sau ce m-a adus aici? De ce ar trebui sa va familiarizati cu acest copil de 40 de ani sau cu trasaturile sale fizice? Nu ma pot descrie caci nu m-am uitat niciodata la chipul meu si nu ma pot descrie caci prea mult timp a trecut de cand m-am lasat descris de cuvintele rostite de altcineva, am uitat descrierile scurte si exacte caci a trecut mult prea mult timp.<br /><br />Cine sunt eu este irelevant, conteaza cine sunteti voi si ce aveti de ascuns si de ce irositi timp citind acest ceva inutil. Cine sunt eu o stiu prea multi prea bine, o stiu toti mai putin eu, cine sunt eu o stie cine a avut nesansa sa fie prezent atunci cand imi traiam dramele, cine sunt eu nu stiu nici eu. Nu am ajuns sa ma cunosc niciodata suficient, am elucidat enigme dar cea mai mare enigma mi-am fost eu.<br />Motivele-mi sunt clare, motivele ce m-au adus aici sunt clare, este clar probabil din cele cateva randuri citite ca motivele mele sunt dramele traite. Si care sunt dramele mele? Dramele mele sunt simple, sunt puerile si absurde, dramele mele sunt constante si nesfarsite, dar sunt dramele mele si numai cu ele si prin prisma lor reusesc sa exist. <br /><br />Privesc un ceas si caut sa-mi alung gandirea pesimista, privesc ceasul asta si-mi aminteste ca pe la 8 trebuie sa-mi fac bagajele si sa plec de aici, dar ceasul meu indica ora 6 si inca mai am timp si nu vad de ce nu as avea, oricum bagajele-mi sunt putine, tot ce am adunat intr-o viata se aduna intr-osingura valiza si tot ce am adunat intr-o viata nu are loc intr-un ocean. In cateva ore imi iau valiza si viata nu inchiei totul aici caci experientele trecute ar trebui sa ma invete ceva sau ar fi trebuit sa ma fi invatat...nu stiu sigur cum sa ma exprim in aceasta privinta caci nu prea am stiut eu sa invat din experiente toata viata mea. Ar trebui sa incep sa-mi fac ceva planuri de bataie pentru ca ultima data cand am plecat din maghernita aia friguroasa am aterizat in strada si am hoinarit cateva saptamani, de data asta nu ma mai incanta viata de artist neinteles ce doarme prin parcuri, de data asta vreau si eu mancare calda si un pat in care sa-mi amintesc ce inseamna somnul linistit. Ar trebui sa incep sa-mi fac un plan, ar trebui sa stiu ce urmeaza de aici, ar trebui sa caut si sa gasesc inca o data puterea de a merge acolo unde nu-mi doresc. Ar trebui sa nu-mi amintesc acele cuvinte pe care nu le-am ascultat si ar trebui sa cred in ceea ce inca mai pot face dar mintea mea rememoreaza si privind varful pixului plec inapoi de unde am plecat.<br />Parca il vad pe mosul ala senil ce-mi vorbea rastit despre ce nu functioneaza in viata mea, ce-mi enumera defectele, mosul ala care tregea cu sete din tigara si-mi spunea ca voi ajunge exact unde ma aflu acum. Si unde ma aflu acum? Ma aflu departe de mosul ala pe care prea tarziu mi-am dat seama ca-l port in suflet, prea departe de cuvintele pe care prea tarziu mi-am dat seama ca le-am purtat prin fiecare fundatura pe unde am aterizat; ma aflu departe de calea pe care visam sa fiu, ma aflu intr-o alta camera plina de igrasie, intr-o alta casa plina de mirosuri,asezat pe un alt scaun ce sta sa se destrame, ma aflu la capatul aceluiasi pix.<br />Mi-e dor de vocea batranului meu, mi-e dor de el mai mult decat de oricare idila, de orice perioada infloritoare a vietii, mi-e dor de sfaturile lui si de felul in care se juca cu mine, mi-e dor de privirea sa ingaduitoare si aspra.<br />Si ceasul arata ora 7 si trebuie sa plec, trebuie sa-mi mai vad inca o data de drum si sa mai las inca o luna din viata mea in urma si nu-mi mai pare rau de nimic decat ca nu pot ajunge sa-i mai spun tatalui meu o prima si ultima data cat de mult il iubesc. Nici nu mai stiam ce data este caci nu am mai acordat atentie calendarului de ceva timp, dar azi am primit scrisoarea si vestea si ziua asta nu-mi va mai fi stearsa din memorie.<br /> <br />...................................................................................Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7420623140611829160.post-37304784352629198962010-02-17T00:23:00.010+02:002011-06-05T18:31:09.693+03:00Beam me up, Scotty!<span style="font-size:180%;"><br /><br /></span><div style="text-align: center;"><span style="visibility: visible; font-weight: bold;" id="main"><span style="visibility: visible;" id="search"><span style="font-size:180%;"><em>Beam me up</em>, <em>Scotty</em>!! </span></span></span><br /></div><span style="visibility: visible;" id="main"><span style="visibility: visible;" id="search"><span style="font-style: italic;">Si....</span><br /><span style="font-style: italic;">Du-ma pe undeva pe la mama draq! Du-ma unde iti bese tie imaginatia!<br />Du-ma unde nu rasare soarele, unde curg rauri de alcool, unde umbla matzele cu covrigi in cur, unde lumea zambeste, unde ninge cu praf, du-ma la casuta de turta dulce din poienitza cu cannabis sativa...<br />Du-ma departe...departe...unde visele devin realitate...<br />Du-ma unde a ajuns sticla aia trimisa pe mare si lista aia cu dorinte pe care le aveam, unde sunt ascunse toate realizarile mele, unde sunt clipele de fericire de care am tot fost privata...</span></span></span><br /><span style="visibility: visible;" id="main"><span style="visibility: visible;" id="search"><span style="font-style: italic;">Du-ma acolo ! Du-ma la dracu ca trebuie sa-i explic ceva!</span></span></span><br /><span style="visibility: visible;" id="main"><span style="visibility: visible;" id="search"><span style="font-style: italic;">Auzi coaie! ...Du-ma tu dar numai daca asta nu implica sa trec in nefiinta...<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /></span></span></span><br /><span style="visibility: visible;" id="main"><span style="visibility: visible;" id="search"><span style="font-style: italic;"><br /></span></span></span><span style="visibility: visible;" id="main"><span style="visibility: visible;" id="search"></span></span>Not Soberhttp://www.blogger.com/profile/12263779433710959607noreply@blogger.com1