Tuesday

"punct" si de la capat...

...etc...si vine o vreme cand simti nevoia sa schimbi ceva, iti schimbi mel de la tel, schimbi pasta de dinti, schimbi sapunul, schimbi fardurile, schimbi parfumul, schimbi hainele, iti cumperi o pereche noua de pantofi, schimbi brelocul, schimbi sunetul ceasului desteptator, schimbi stilul de viata, schimbi obiceiurile tampite, schimbi ticurile, schimbi pasiunile pe care le aveai, schimbi gandurile, schimbi visele...

Schimbi totul pentru ca doar asta iti ramane de facut, schimbi, intorci spatele si pleci...incepi alte proiecte si de aceasta data nu mai incluzi pe nimeni in viitorul tau...
Schimbi pentru ca ti-e teama momentul in care ii vei pierde pe cei pe care ii iubesti, schimbi pentru ca ai alocat mult prea mult timp departe de ei...
Schimbi pentru ca ai renuntat sa visezi la pasiuni nemarginite, schimbi pentru ca ti-a lipsit curajul, schimbi pentru ca atunci cand ai gasit curajul a fost prea tarziu, schimbi pentru ca niciodata nu a fost momentul oportun...schimbi pentru ca toate exemplele pe care le ai sunt nu tocmai pozitive...
Schimbi totul pentru ca mizeria pe care o intalnesti nu te mai satisface, schimbi pentru ca vrei o viata normala, schimbi pentru ca totul nu e roz...

Thursday

1,2,3,4...24 & PMS



Calculandu-mi viata imi dau seama ca totul este simplu, totul este matematic, tot ce conteaza se rezuma la un simplu calcul...
Suntem suma tururor lucrurilor pe care le facem scazand tot ceea ce ne-am refuzat...
Pornesc de la a lua in coinsiderare un corp imperfect ce se deterioreaza cu fecare zi ce trece, observ apoi miile de ganduri pe care nu le pot limita, adun apoi actiunile si eventualele reactii pe care le-as avea, adaug toate lucrurile facute, multele greseli si putinele realizari....si termin de calculat, pun un "="....si realizez ca totul ar fi putut iesi mai bine.

Am supraestimat sinceritatea, am supraestimat-o si am considerat-o o calitate, am "varsat" mult prea multe cuvinte fara a ma gandi ca urechile nu sunt singurele ce percep sunetele, am omis faptul ca tot ceea ce spun va fi filtrat si ulterior modificat...am omis "agenda" persoanelor cu care an ales sa fiu sincera, am omis rautatea...
Am supraestimat libertatea si tot ceea ce implica ea, am crezut mereu ca nimic din ceea ce faci nu se va intoarce impotriva ta...nu atata timp cat nu ranesti, ataa timp cat nu instigi...dar m-am inselat si in acesta privinta...pentru ca mai devreme sau mai tarziu te vei gasi limitat de felul in care ai depasit "tiparele locale"...
Am supraestimat dragostea si cat de permisiva poate fi ea...am considerat mereu ca tot ceea ce faci atunci cand esti indragostit se scuza....dar nicio pagina pe care o scri, nicio etapa pe care o parcurgi nu se uita definitiv...si ramai sa te descurci cu urmarile...

Si poate am incercat toate variantele, poate am incercat sa fiu asa cum pot fi, dincolo de tot ceea ce-mi doresc, poate am incercat sa gasesc intelepciunea ascunsa in spatele singuratatii, dar poate nu am reusit, poate am incercat apoi toate variantele pentru a-mi gasi fericirea in alte colturi intunecate in care cineva mi-ar fi oferit ceea ce nu stiu cum sa obtin singura...si nimeni nu a inteles si nu a reusit...Nimeni nu a inteles ca in spatele dramei continue se ascunde o drama...ca in spatele miilor de cuvinte si miilor de explicatii se ascunde o tahicardie, o teama continua, se ascund probleme mediocre exacerbate de tot ceea ce lipseste...Nimeni nu a inteles naivitatea mea, increderea mea in oameni....si vazandu-i ca nu inteleg m-am transformat in "ei"...m-am transformat in filtrul ce catalogheaza, judeca, instiga, raneste...dar cred ca a venit momentul sa spun "stop!"

Trecand de la una la alta...

Povestile ne strica viata...ne fac sa credem ca noi femeile vom fi salvate din turnul in care ne-a aruncat realitatea, vom fi rapite de vraja unei iubiri...dar marea majoritate dintre noi imbatranim asteptand...Probabil ca este momentul in care va trebui sa facem fata singure zgripturoaicelor si capcaunilor...caci nimeni nu ne va lua de mana si nu ne va purta departe...
Revenind putin la ce spuneam mai devreme...ca acea suna a lucrurilor pe care le-am facut...La cate printese sunt dispuse sa fie salvate...de ce si-ar dori cineva o printesa cu un bagaj atat de mare precum al meu? Printii doresc printese al caror trecut e simplu, inocent si frumos...genul de printesa care a adunat floricele si a cantat cu pasarelele, o printesa ce s-a bucurat de razele soarelui si pe care noptile o purtau spre vise linistite...nu o printesa care a terminat butoaiele cu vin,care a batut bodegile in lung si-n lat cu zgripturoaicele sau care le-a aratat cum sta treaba cu distractia transformandu-se in una de-a lor...astfel indiferent de motivele pe care le-a avut pentru a reactiona asa este dificil daca nu imposibil sa te desprinzi de eticheta ce ti-a fost atribuita...si astfel cred sa a venit momentul sa renunt sa mai visez, sa las pe noptiera cartea cu povesti extraordinare...caci nimic din tot ce las in urma mea nu-mi da de inteles ca mai reprezint "o varianta"...
Desi in secret voi pastra speranta ca cineva va veni si-mi va schimba viata, renunt azi la a mai controla prezentul...caci nimeni nu e dispus sa-mi faca fata...exact cum mi-a spus cineva odata...nimeni nu vrea o persoana cu probleme...frumusetea se ascunde in lucrurile simple...

Orice as spune in continuare ar fi prea mult...si poate ar fi insuficinet...