2010

Privind in urma nu reusesc sa ajung la nicio concluzie. Daca ar trebui sa caracterizez anul ce a trecut nu as avea nici cea mai vaga idee de unde sa incep si cum sa continui. Pot spune totusi ca a fost un an al extremelor, un an in care mi-am testat limitele si un an in care le-am si depasit.
Anul ce a trecut a fost un an in care nu am invatat nimic si un an in care am invatat prea multe, anul ce a trecut a fost un an genial si penibil. In anul ce a trecut mi-am dorit sa regasesc iubirea si i-am atribuit atatea chipuri incat acum nu mai stiu ce caut. Anul trecut nu a facut altceva decat sa ma transforme intr-o persoana mai confuza decat eram. In anul trecut mi-am amintit cum este dragostea adolescentina si pasiunea aceea ce incalca orice reguri, ce nu cunoaste limite si ce este mai puternica decat ratiunea. Anul trecut mi-am amintit cum este sa lasi viata sa te surprinda, cu toate ca de fiecare data te surprinde neplacut...Anul trecut am invatat ca desi nu e amuzant este mai mult decat indicat sa analizezi bine fiecare lucru pe care il faci...Anul trecut am luptat cu tot ce ma macina si nu am ajuns la nicio rezolvare a niciuneia dintre problemele pe care le aveam.

Anul acesta ce a inceput nu imi doresc decat sa pot sa gasesc cea mai buna varianta prin care sa ajung sa fiu fericita...caci a trecut atat de mult timp de cand nu mai stiu cum este fericirea...Si nu-mi doresc nimic mai mult. Nu cer iubiri, nu cer averi, nu cer pasiuni nemasurate...cer fericire...cer si nu-mi doresc nimic altceva decat faricire...singura sau in bratele cuiva, in bratele cuiva si fara focuri arzatoare, singura si linistita...oricum ar fi peisajul nu-mi doresc nimic altceva decat fericire...