Stone smile

Nu stiu cum sa ascult cuvintele din spatele zambetului impietrit si nu aud sunetele unei minti ciudate si nu vad artificiile unei experiente reusite. Nu pot descoperi unde anume incep si unde se termina o privire tacuta si un gest sincer. Stiu unde sunt si nu ma insel atunci cand spun ca locul meu nu este aici. Stiu ce caut si nu stiu,nu pot, nu-mi permit sa ma conformez cu ceea ce am.
De maine promit sa zambesc...promit sa nu regret...de maine promit ca ascund si ofer...de maine...de maine renunt...de maine plec...de maine uit...incepand de maine schimb, readuc, creez...caci azi este prea aproape...azi inca nu stiu cum...si azi inca nu-mi gasesc curajul...

Irosite sunt lacrimi si ganduri, irosesc in fiecare zi emotii si vise, irosesc sentimente si-mi irosesc vesnic energia indipensabila pe o viata pe care nu o vreau asa...
Ma pierd in dorinte...si-n speranta ca cineva ma va gasi...ma pierd cautand , ma pierd dorind, sperand si visand...ma incurc in incercarile mele de a ridica un zid maret si indestructibil...
Scriu caci in mine nu se mai gaseste loc pentru fiecare nimic...disper si dramatizez pentru ca nu cunosc o maniera in care sa ajung aici intr-o alta forma, intr-o alta stare, intr-o alta "eu"...

Si uneori ma indragostesc si din acel moment totul este compromis...ma duc dracu si nu ma mai intorc...si in el nu se ascunde "el"...si-mi continui mersul si scurt-metrajul vietii asa cum reusesc mai bine...Ma scufund intr-o mare de idei unde nu gasesc nici urma de salvare, ma pierd intr-o lume galagioasa si avida de ceva ce au am de oferit...si-mi frang inima constienta de urmari...

Te iert! Te privesc! Te caut! Te chem!
Te vreau! Te iubesc! Te am...
si nu vreau sa te pierd...
Iarta-ma! Priveste-ma! Cauta-ma! Cheama-ma!
Doreste-ma! Iubeste-ma!
Poarta-ma acolo unde ar trebui sa fie loc pentru amandoi...

Acorda-mi timpul necesar sa regasesc ceea ce nu gasesc, permite-mi sa ocup ceea ce nu imi apartine, ofera-mi ceea ce nu-mi este destinat si cere-mi orice in schimb...

O partitura melodramatica, trista, absurda... O melodie ce-ti ofera speranta si iti trezeste un sentiment ciudat... Un vers ce-ti descrie un zambet timid, un vers ce expune o privire ascunsa, o strofa intreaga incununata de lacrimi, versuri si liniste...
O carte deschisa cu mii de pagini, o carte cu interminabile scurte povesti, o carte intreaga de benzi desenate in care ti-e usor sa observi si imposibil sa intelegi...Zeci si sute de mii de cuvinte si atat de putine sentimente veridice, atat de putina substanta, atat de putine emotii si atat de putin din mine in ea...
O pictura ciudata dar o imagine clara...