Em i ti oo

Hmmm...tic tac...
O luna, doua, trei...
Iar aici?
Nu chiar...
Putin mai departe, putin mai batran, putin mai singur, putin mai tacut, putin mai rezervat, putin mai departe, putin mai singur.
Trecut-au file, carti, randuri, trecut-au ore si zile, trecut-au nopti linistite, trecut-au clipe, trecut-au idei asa cum s-au si nascut...trecut-au anii mei...

Si iar aici?
Nu chiar...
Acelas pat, aceas ecran, aceleasi taste, aceleasi versuri, acelas corp...alt eu.
S-a facut oridine? S-au linistit lucrurile? S-a oprit planeta?
Nu chiar...
Nu s-a intamplat decat sa faci acelas lucru pe care il faci de cand te sti...
Si nu chiar...

Ordine in viata? Ordine in ganduri si planuri?
Nu chiar...dar poate ca ma aflu pe drumul corect cunoscand raspunsul corect...sau nu chiar...

Nu stiu nici acum sa spun ceea ce este, nu stiu sa fac altceva decat sa spun ceea ce simt si cred, nu pot nici azi sa fiu obiectiva, nu pot nici azi...sau nu chiar...

Unde sunt?
Nu am nici cea mai vaga idee...
Pare o incapere in care totul e aranjat de mine cu sau fara prea multa imaginatie, cu sau fara prea multa determinare, cu sau fara prea mult simt artistic...cu sau fara voia mea...
Unde am fost?
Tot aici...nu am plecat niciodata, in 5 ani nu s-a schimbat nimic...De unde sau de ce 5 ani? Pentru ca atat vede el...pentru ca atat a trecut, pentru ca va trebui sa treaca mai mult pentru a putea continua ceva...

Ce s-a intamplat?
Nimic, nimic niciodata, nimic nici o clipa, nimic ce pot povesti, nimic ce-mi amintesc, nimic ce vreau sa-mi amintesc, nimic ce-mi place, nimic din ce-mi doream...

Cum ramane cu magia vietii?
Care magie?

Cum ramane cu cele cateva planuri pe care inca le mai am?
Dracu stie...!!
Dracu stie ce cai mai aleg, ce alegeri, ce planuri, ce orice ar mai fi...

De cate ori?
Niciodata...
O singura data...
De cate ori poti iubi? Cate chipuri si cate cuvinte? Prea multe!

M-ai iubit?! Permite-mi sa nu te mai cred...
Te-am iubit? Nu stiu...esti atat de departe, e totul atat de departe incat nu-mi mai amintesc...

Mai pot sa iubesc?
Imi doresc in fiecare zi sa mai cred asta, sper in fiecare zi sa mai pot...sper in fiecare zi sa vina acea zi in care imi mai permit mie asta, in care mai permit unui om sa ma impresioneze, visez in fecare zi la o zi in care sa am rabdarea sa mai ascult, sa nu ma mai uit la "monstrii" mei ascunsi sub pat, o zi in care sa nu ma obsedeze "monstrii" lui, o zi cu soare, o dimineata oarecare...

De ce?
Pentru ca totul ar fi mult prea tragic sau trist daca am iubi o singura data...

Pastreaza speranta ca ma voi intoarce la tine, traieste cu ce impresii isi doreste mintea ta bolnava de phihopat...viseaza la ce vrea sufletul tau, culca-te langa ea si gandeste-te la mine, gandeste-te daca nu era poate mai bine in locul pe care l-ai ars...

Si eu?
Si eu stau, vand zambete pe complimente si replici amuzante, vand bucati din sufletul meu pe cuvinte...

Si eu?
Si eu mai privesc locul acela ars, ma mai gandesc la tine cautandu-te in linistea fiecarei zi de Mai...dar asta e tot ce mai fac...asta e singura forma in care te mai am...in care te mai vreau...o scurta frumoasa si oribila amintire...

Si eu?
Si eu am ars atunci, nu numai "noi"...

Si acum?
Si acum niciodata inapoi caci nu ti-ai batut joc de mine ci m-ai ucis ca pe-o javra raioasa, niciodata de unde am plecat!!