Delirand

"Everything you say can and will be used against at any time!"

Si in aceasta situatie despre ce dracu sa mai vorbesti? Sa te apuci sa porti discutii despre vreme, situatia economica a tarii, tipologii umane, fizica, istorie sau geografie? Sau sa taci si sa te faci ca nu intelegi?

Poti sa porti o dicutie superficiala, te poti transforma intr-o persoana superficiala incapabila sa inteleaga ce se intampla in jurul sau, poti sa devi un om matur si responsabil care nu sta sa filozofeze ci doar priveste cat se poate de practic…sau in fine.

Poate e timpul sa te maturizezi, sa nu mai faci compromisuri de dragul motivelor ciudate nascocite de mintea ta bolnava, poate poti selecta oamenii ce intra si ies din viata ta, poti incerca sa mergi pe drumul pe care consideri ca-l meriti sau care consideri ca-ti este menit.
Poate e timpul sa-ti asumi ceea ce faci, poate e timpul sa te tratezi caci poate exista un tratament, un cocktail de medicamente adecvat pentru psihoza ta, sau poate ar trebui sa te calmezi si sa-ti vezi de viata asa cum sti tu sa o traiesti. Poate e timpul sa nu te mai justifici, sa pastrezi pentru tine tot ceea ce ai avea de spus, poate e timpul sa inveti ce inseamna sa fi discret, poate ca a venit clipa in care trebuie sa inveti sa fi adult ,si daca nu iti cer prea mult, si responsabil.
Poate ca nu detin raspunsuri la multe din intrebarile pe care le am, poate ca nu voi sti niciodata sa-mi raspund la anumite intrebari, poate duc lipsa de ceva-ul necesar…poate ca mi-am pierdut mintile pe undeva.

Poate poate…prea mult “poate”, aberez doar pentru ca imi place sa ma invart in jurul cozii, aberez pentru ca asa fac au fata, aberez pentru ca asa fac eu ordine in tot ceea ce-mi trece prin cap. Postez pentru ca imi da impresia ca tot ceea ce spun are un ecou, postez pentru ca Word-ul nu ma mai satisface, postez pentru ca aberez si simt nevoia sa ma confrunt cu rusinea de a-mi deschide sufletul inca o data, postez pentru ca poate rusinea ma va face sa invat sa tac...de maine …
Nu mai sti ce inseamna sa fi obiectiv, nu mai sti ce e real, sti numai ceea ce simti si privesti totul prin prisma catorva senzatii ciudate pe care le traiesti. Nu sti cand a fost ultima data cand te-ai hotarat sa faci ceva, nu sti daca sti ce inseamna sa fi horatat, nu sti daca ti-ai pus in aplicare un singur plan, nu sti daca ai urmat pana la capat macar una din caile pe care ai pornit.
In fine…delirez aici cu mine! Delirez pentru ca m-am saturat de compromisuri ce nu ma satisfac, m-am saturat de priviri pe care nu le inteleg, m-am saturat de cuvinte pe care nu le cred, m-am saturat sa fiu nebuna care-si pune sufletul pe tava doar ca sa-l vada devorat de toti, m-am saturat sa fiu masochista…M-am saturat sa spun ca m-am saturat si sa nu fac nimic!
Asta imi va fi ultima postare, asta va fi ultima data cand mai deschid fereastra pentru a ma arunca, asta e ultima data cand mai ofer un “close-up”, nu pentru ca nu as mai putea ci pentru ca nu mai pot suporta tot ceea ce implica fiecare pas pe care il urmez.
Ma consoleaza si ma sperie faptul ca nu trebuie sa raspund in fata nimanui pentru nimic ci doar in fata mea, doar eu sunt cea care taie si spanzura, care condamna sau iarta…doar eu sunt in masura sa comentez ceva ce ma priveste numai pe mine….Da! Probabil ca sunt cea mai “stricata” dintre toti, probabil ma aflu undeva la granita dintre semi-realitate si LSM, probabil ca mi-am schimbat planurile de atat de multe ori incat nici nu mai stiu ce planuri sa urmez, probabil ca m-am indragostit de atat de multe chipuri ce nu s-au potrivit cu scheletul pentru care erau menite, probabil ca sunt mai “fucked up” decat imi dau seama…dar nu stiu daca sau cum sa vreau sa fiu normala intr-o lume plina de oameni normali ca ei!
In fine…delirezi! Delirezi pentru ca ceea ce vezi in oglinda nu e ceea ce vad si cei din jurul tau, poate oglinda aia filtreaza, poate oglinda aia nu are urechi sa te asculte, poate oglinda aia nu te vede atunci cand esti “disperata” pe care toata lumea o percepe…Delirezi pentru ca mai ai timp de pierdut, delirezi pentru ca vrei sa-ti cunosti fiecare detaliu ce tine de tine, delirezi pentru ca nu ai depasit faza in care iti testezi limitele si nervii, delirezi pentru ca inveti si acum, atat de tarziu, care sunt butoanele pe care trebuie sa-ti apesi. Delirezi pentru ca te sperie faptul ca singuratatea nu te mai sperie, delirezi pentru ca vrei sa nu fie asa, delirezi pentru ca nu vrei sa crezi ca te-ai blocat intr-o stare ce nu va face altceva decat sa te limiteze, delirezi pentru ca simti nevoia sa faci o drama din asta. Delirezi pentru ca nu ai probleme reale, delirezi pentru ca incerci sa le creezi, delirezi pentru ca ai vrea sa mai existe ceva ce te atinge, delirezi pentru ca ai vrea sa mai ai incredere, sa mai ai rabdare, sa mai ai sperante. Delirezi pentru ca visele tale s-au modificat si pentru ca-ti e teama ca schimbarea asta e ireversibila, delirezi pentru ca nu mai esti cine ai fost.
Lucrurile s-au schimbat, tu te-ai schimbat, remarcile cu privirea la lipsa fericirii tale au ajuns sa vina dintr-un automatism ciudat, te-ai schimbat si nu mai simti niciun gol atunci cand rostesti ca nu ai sau ca vrei, te-ai schimbat si lucrurile s-au schimbat, situatiile s-au schimbat.
Ai plecat, ai uitat, te-ai intors si ai gasit ca nu ai puterea sau vointa sa modifici ceea ce nu e asa cum iti doresti, te-ai intors si ti-ai dat seama ca pentru multe lucruri este prea tarziu, situatiile sunt prea ciudate, iar nimicul tau e mult prea complicat pentru a suporta modificari.


Niciodata nu reusesc sa termin ce am de spus asa cum niciodata nu pot sa-mi reduc gandurile la tacere, in mintea mea ceva nu tace niciodata si se trezeste o usoara parere de rau atunci cand vad ca ceva a tacut in sufletul meu. Sunt prea egoista pentru a „duce suferinta in schimbul fericirii altora” si sunt prea egoista pentru a cere ceea ce nu sunt sigura ca inca mai doresc, sunt prea egoista pentru a mai cere ceva fie si doar un siplu gand strain in care sa ma regasesc. Pictez de azi un nou tablou, unul in care va fi putin mai dificil sa se explice ce gen de actiuni sunt corelate cu paleta de culori folosita, pictez putin mai roz, din lipsa de timp sau spatiu caci aici nu voi mai lasa loc de interpretari gresite.
O noua noapte scaldata in detaliile stilului romantic ce si-au pierdut farmecul, o noua noapte in care ochi mei se inchid doar pentru a putea vedea chipurile ce-mi inunda visele.
E prea tarziu pentru mine si e prea tarziu acum, las nisipul din sticla aia cu forma ciudata sa cada si ma ascult cum tac.

Somn usor! Ramai cu bine...caci eu nu voi mai aseza aici niciun cuvant...