Tuesday

"Nu e panik!"

Dupa un titlu atat de "sugestiv" parca-mi lipsesc cuvintele pt a descrie tot ce sta in spatele acestei afirmatii incredibil de reale...dar voi face un efort si voi incerca sa incep a spune ce ma macina chiar daca nu am nici cea mai vaga idee cum sa-mi pun gandurile in ordine...
Nu e frate panik...nu e...chiar nu e...
Nu e panica atunci cand te gasesti facand nimic in fiecare zi...cand te plimbi fara nici un rost zile intregi cautand ceva ce nu exista,nu e panica atunci cand te confrunti cu temeri pe care le ai de cand te sti,nu e panica atunci cand iti dai seama ca nu ai facut nimic pana acum si timpul trece in defavoarea ta,nu e panica niciodata!
Nu mai are rost sa lasi lacrimi sa-ti sterga nervii,nu mai are rost sa visezi aiurea,nu mai are rost sa cauti raspunsuri cand tu nici nu sti ce sa intrebi,nu mai are rost sa vrei ceva ce nu sti ce e,nu mai are rost sa tanjesti dupa uitare,nu mai are rost sa speri sa fi iertat,nu mai are rost atunci cand nu mai ai nimic!
Dar cu toate astea nu e paica...trebuie sa inveti ca viata asta te-a pus la grea incercare cu un scop...ca exista undeva lucrurile pe care le doresti si ca-ti vor fi puse la un anumit moment in fata si vei sti sa le apreciezi pt ca in decursul perioadei lungi de asteptare ai invatat cat de importante sunt.
Plm...viata e de cacat...mai ales daca nu ai nici cea mai vaga idee ce vrei si daca nu ai nici cea mai vaga idee catre ce anume te indrepti...
Si uite asa trecand de la una la alta...hai sa ne amintim teama noastra copilareasca de a fi singuri... Carui copil nu-i era teama de faptul ca nu va avea cu cine sa se joace...ca nu exista altcineva exact ca el caruia sa-i placa aceleasi jucarii,care sa-i creada povestile ciudate pe care imagianatia sa le produce zi de zi,cu care sa poata rade si cu care sa poata visa la cai verzi pe peretzi...Si uite asa ma intalnesc acum cu copilul din mine cu care stau la un pahar de...votca...si care nu ma mai asculta...nu ma mai intelege...nu intelege de ce e atat de greu sa spui cu sinceritate si fara teama ceea ce crezi si ceea ce vrei si ceea ce simti...De ce cu cat devenim mai maturi devenim mai falsi...mai mincinosi...de ce ne ascundem mai mult decat ne dorim...de ce ne gasim incapabili de a confrunta lucrurile exact cu sunt ele...de ce nu stim ce vrem...de ce nu stim cum sa obtinem ceea ce vrem...de ce?
Si revenind la ideea de baza...nu e panica...nici azi,nici maine...si nu va fi panica...lucrurile trebuie luate asa cum sunt...si punct.
Totul e simplu bah baietzi...viata asta mi-a pus gand rau si eu trebuie sa ma rezum la ea ca plm...alta de unde...?
Poata ca va veni si clipa in care voi realiza ca am ajuns in acel punct pe care-l doream si ca e timpul sa nu ma mai vait...Nu sunt capabila sa expun mai bine de atat...sau mai original de atat tot ceea ce simp asa ca ma pun pe cautat versuri ca aia de le-au scris inteleg ce am io pe suflet si sunt ceva pai priceputi decat mine sa le puna pe foaie...revin cu versurile gasite.

0 comments:

Post a Comment