YoYo

Aud undeva pe fundal o muzica pe care incerc sa o inteleg, aud o voce linstita ce canta despre iubire,implinire,speranta si pasiune...si fiecare cuvant imi este cunoscut dar nu am nici cea mai vaga idee ce vrea nepoata asta sa transmita. Si geamul este deschis si aud masini si oameni si aud viata cum se intampla in jurul meu si tin geamul deschis caci toate usile sunt inchise, incuiate si toate cheile pierdute... Si sunt inconjurata de dezordine, in jurul meu stau maldare de haine, o geanta de voiaj nedestacuta de 1 luna, in fata mea vad o masa plina de praf pe care inevitabil zace o scrumiera plina de chistoace de diferite marimi, langa ea stau farfurii cu ceva ce odata arata comestibil. In camera e fum si un pahar asteapta gol intr-un colt, imi aduc si acum aminte in ce stadiu ma aflam cand ma luptam cu continutul sau. Stau in varful unui pat pe care nu am dormit bine inca din clipa in care l-am cumparat, un pat incomod, un pat in care imi arunc cadavrul in aproape fiecare seara, un pat prea mic pentru a mai primi inca un trup, si cu toate ca nu-l mai suport,cu toate ca nu dorm bine,acest pat imi face noptile linistite,tacute.
Si undeva in camera zace in liniste o floare ce e pe punctul de a se usca, o floare pe care nu am udat-o niciodata caci nu ma intereseaza soarta sa, nu ma intereseaza daca totul in jurul meu se usuca si moare caci am o presimtire ca voi ajunge prima la linia de sosire.
Si daca ar fi sa imi compar viata cu ceva mi-as compara-o cu un pom...cu un cires aflat in mijlocul unui luminis al unei paduri autohtone.
Povestea sa e simpla:
Erau odata un copil care avea in curtea sa un pom ce facea niste fructe mici si dulci si a mancat ala micu pana s-a saturat, a plecat apoi cu bunicul sau sa adune lemne din padure, l-a izbit cacarea si s-a cacat in mijlocul unui luminis langa caruta, si din unul din samburii inghititi accidental a luat nastere arborele vietii mele.
Ploaia l-a ajutat sa creasca si incetul cu incetul, din acel sambure cacat de ala micu a iesit un mic pomisor...un pomisor fructifer,un pomisor ce-si lasa frunzele sa se miste lin in bataia vantului, un pomisor care prin miscarile sale incerca sa comunice cu ceilalti arbori ce il inconjurau, un pomisor a carui fericire nascuta de aparitia primei sale flori nu a inteles-o nimeni, un pomisor ce a iubit ploaia,un pom ce si-a adancit tot mai mult radacinile, un pom ce a invatat sa iubeasca acel luminis.