Smog!

[ Titlul inceark sa fie sugestiv...daca sti ce e ala "smog"...plm...pt necunoscatori: mi-e lene sa explic.]


Hai sa va povestesc ce s-a mai intamplat in ultimul timp in viata mea:
........................................................................
........................................................................
...cam atat.

Inafara de asta mai nimic...si ca sa nu-mi irosesc pretiosul meu timp insirand niste cuvinte aiurea, voi incerca acum sa comentez asupra vietii mele iesite din comun.

Nimic nu mai stie cum sa fie bine de ceva timp...lucrurile nu mai merg nici macar mediocru de ceva timp...lucrurile pur si simplu nu mai merg...nu se intampla nimic...nu fac,respectiv facem nimic...Domne! Intelegi?!?! Intelegi ce inseamna NIMIC? Nu am nicio noima in ce spun dar ideea de baza,cuvantul de baza cred ca l-ati inteles.

Dupa mult prea mult fum,dupa replici idioate cauzate de mult prea mult fum,dupa remarci cretine si idei simple,dupa faze lipsite de haz la care noi radeam ca niste maimutze,dupa linistea din mintea noastra,dupa filme in care am intrat si am iesit pana ne-a venit greatza,dupa clipe de panik sau aiureli imaginate de noi,dupa ce toate acestea si-au pierdut rostul...nu a ramas in urma decat o vaga amintire...si mult prea mult fum.

Dupa mult prea multe pahare,dupa mult prea multe replici fara rost,dupa mult prea multe gafe monumentale,dupa ce am ranjit ca niste idiotzi incercand sa evidentiem cat de praf suntem,dupa mult prea multe ipostaze penibile,dupa ce ne-am facut de cacat in diferite situatii,dupa explicatii dat cui era dispus sa ne asulte sau nu,dupa inca un pahar ce ne dadea curaj sa agatzam,dupa inca un pahar ce ne facea sa aruncam idei sau imagini purtate cu noi mult prea mult timp,dupa aburii alcoolului...nu a mai ramas decat un vag tablou a tot ceea ce s-a intamplat, nu ne-a mai ramas decat o vaga amintire a ceea ce am spus...a ramas o ceatza in capul nostru.

Si fara nici una dintre cele doua lucruri ce ne purtau departe...ramasi in realitatea cruda ...ne trezim facand nimic...si nimic mai mult!
Bem sucuri,purtam discutii amuzante sau filozofice...criticam oameni ce se confrunta,sau nu, cu aceleasi probleme ca si noi...visam la persoane sau clipe ce ne vor scoate din starile de cacat pe care le avem tot mai des....si nu facem nimic.Suntem incapabili sa ne asumam riscuri pentru a nu cadea de cacat,suntem incapabili sa punem mana pe telefon,sa formam un numar si sa-i spunem ca ne e dor...Daaaa! Cum plm sa facem asa ceva...ca vom cadea de cacat...!! Daaaa! k si daca nu facem asta...in cateva luni statuia lui Mihai Viteazu' din centru va fi inlocuita de un bust din bronz ce ne este copie fidela si o placutza pe care scrie ceva de genu: "In onoarea,cinstea,memoria Zeitzei Rabdarii. Singura femeie care nu s-a facut de cacat...care nu l-a sunat, care a stiut sa se tina pe pozitii! PLM o divina in felul ei!"

Nu facem nimic...sau mai bine zis FACEM NIMIC!
Nu ne asumam nici cel mai mic risc, ne refuzam lucruri considerand ca nu le meritam sau ca suntem noi prea bune pentru a avea anumite lucruri...plm...nu mai stiu ce vreau sa zic.
Asteptam sa cada maru din copac si sa ne loveasca in cap in loc sa avem noi o sclipire de geniu fara nici cel mai mic semn divin sau mai putin divin (ca plm orice pot fi si barbatii astia dar divini...niciodata!!!).

Nu stiu care sunt sau daca exista niste etape ce trebuie parcurse pana ce voi accepta realitatea...am auzit totusi ca ar trebui sa ajung cumva la a ma resemna si ulterior voi intalni ceea ce caut...Eu ma aflu insa la etapa in care sunt extrem de revoltata...Nu se pune problema ca nu ii mai vreau, ca am renuntat...dar acum nu ii mai vreau respirand si avand puls...ii vreau decedati in chinuri groaznice...asa ii vreau!!!
Hi Hi Hi....ce dracushor mic sunt...ma vor tortura cu fierul incins si ma vor tine legata in lantzuri atunci cand voi trece in nefiinta...Dar vai!!! Ce sa vezi...o sa fie PANIK!

Hai ca viata asta a mea e deja din ce in ce mai plictisitoare si mai penibila(desi caracterul ei nu are legatura cu felul meu de a fi)...nu mai stau sa mai caut speranta in toate coltzurile uitate de lume si prin tomberoanele unor penibile incapabile sa pretuiasca ce au avut alaturi. Uite acum imi mai ridic putin pretentiile si vreau ceva neatins de nimeni(nu la propriu)...
Hai ca ma duc sa caut...revin cu incredibilele detalii ale perioadei vietii fascinante si palpitante ce urmeaza sa inceapa.



Pupi pa!

Eu Noi Ei Voi

Este incredibil de interesant sa reusesti sa te opresti o clipa si sa acorzi putina atentie lucrurilor si celor ce te inconjoara. Nu suntem numai o insumare a ex.perientelor traite...suntem mister si un infinit necunoscut chiar si pentru noi insine...si exista extrem de multe lucruri pe care le poti aprecia oferind numai o clipa din viata ta...
Eu:
Am urmat mereu drumuri diferite dar in esenta aceleasi, am iubit diferit de fiecare data,am iubit diferite persoane dar am iubit detaliile comune...insa nu am fost dispusa niciodata sa ofer atat cat as dori sau atat cat as putea, motivul imi este si acum necunoscut...Nimeni niciodata nu m-a invatat cum sa alint,sa ador,sa imi ajustez visele astfel incat sa il pot include,nimeni nu mi-a oferit neconditionat alinarea in bratele sale,nimeni nu mi-a transformat tristetea intr-un zambet pentru ca nimeni nu a stiut cum si incep sa cred ca nu imi mai doresc sa existe cineva care sa imi poata oferi atatea.Am trait mult prea mult timp in acest loc intunecat pentru a sti cum sa ma bucur sau sa apreciez o raza de lumina... Zambesc,rad,dansez,iubesc,plang,sufar si in acelas timp simt totul atat de departe de mine. Ma simt ca o actrita ce este extrem de priceputa in a mima o stare de spirit...Lacrimile ce se nasc in ochii mei nu exista,sunt reci,sunt teatrale si atat...Probabil ca am ascunse undeva un set de calitati si probabil ca sunt ascunse bine...

Noi:
Jurand ca este ultima data reusim sa rupem tot ce e real,sa il facem bucati si sa il transformam intr-un sir de intamplari a caror ordine nu ne este clara,intr-un sir de cuvinte puse in contexte in care nu-si au locul,intr-un sir de emotii pe care nu le mai simtim,intr-un sir extrem de intins de nimic. Fiecare isi are bagajul pe care il poarta cu greu,fiecare lupta sa plece dintr-un loc pe care nu il mai poate suporta,fiecare dintre noi poarta cu el nume ce i-au marcat destinul si pe care nu le poate uita,fiecare dintre noi vrea o imagine distorsionata a ceea ce il inconjoara, fiecare se lupta sa obtina acelasi "nimic".Atunci cand tot ceea ce respiram,privim,gustam,simtim si auzim incep sa ne fie neplacute cautam un loc indepartat pentru a avea de unde sa ne intoarcem la tot ce ne impingea sa evadam. Sunt enorm de multe cuvinte pe care nu le rostim din teama sau pur si simplu pentru ca nu ar exista un rost,pentru ca nu e necesar ca cineva sa stie ce e ascuns...e mult prea grea si voluminoasa incarcatura pe care am adunat-o in toti acesti ani si ne va fi imposibil sa pierdem suficient de multa pe drumul ce il urmam pentru a ne putea fi bine.Suntem mult prea atasati de "ceva" si nu vom sti ce sa pastram cu noi si ce sa lasam in urma. Poate ca daca ne-am gasi un loc,undeva, poate daca ar exista un rost, poate atunci nu am mai pleca, poate ca am incepe noaptea fara dorinta de a ne lasa purtati departe, poate ca nu ne-am mai gandi ca nimic nu poate fi facut, ca nimic nu ne poate determina sa ramanem. Ajungem sa detestam acel ceas desteptator care iti ucide visele, acel sunet care ne aduce aminte ca abia mai putem respira, ajungem sa detestam ca trebuie sa ne intoarcem in locuri familiale. Noi privim din cercul nostru restrans lumea ce ne-a izolat si suntem incapabili sa intelegem ce anume si cand anume s-a intamplat totul,cand anume ne-am schimbat atat,cand anume am ajuns aici; iar pe cei care ne-au impins ii cunoastem mult prea bine poate la fel de bine cum ne cunosc si ei pe noi.

Ei VS Noi
Undeva departe sunt cei carora le datoram totul...sunt parintii, copii, iubitii, iubitele, amantele, prietenii, amicii.Undeva acolo sunt ei, cei ce ne-au fost sau ne sunt alaturi si tot ce putem face este sa-i adoram, uram, iubim, compatimim, respectam sau sa ii imaginam. Ei sunt cei din cauza, pentru care, cu care, fara care...traim. Ne sunt alaturi si in acelas timp departe, ei ne privesc, ne judeca, ne iubesc, ne viseaza iar noi...de undeva, din ceata vietii ii privim cu ochii intredeschisi apoi plecam capetele...privim pamantul si ne dorim sa devenim pentru o clipa invizibili sau poate sa ne pierdem ca si cum am fi facuti din nimic altceva decat praf...Ei nu vor intelege niciodata cat au insemnat sau inseamna pentru noi asa cum noi nu vom intelege ce insemnam pentru ei. Calea ne este neclara, drumul se dovedeste incredibil de dificil, obstacolele sunt tot mai multe si nu stim daca avem cu cine sa trecem prin tot acest calvar...
Probabil ca viata e privita ca fiind interesanta si frumoasa pentru unii eu m-as incumeta sa ii contrazic argumentand astfel:
Clipele scurte si repetate ce iti aduc fericire nu se insumeaza si se trage linie...nu e o chestie exacta, nu e matematica pura...e mult mai "delicata" treaba. Imagineaza-ti un drum...un banal drum asfaltat partial,pe portiuni mici, 100m asfalt...50m piatra cubica...100m asfalt...500m piatra cubica...200m asfalt etc...Eu nu vad tot acest traseu ca fiind unul placut eu as privi totul cu o mare scarba injurand conducerea acestei tari si pe cei ce au pus cu mana lor piatra... Nu este matematica, nu este fizica...este viata...este literatura(poezie-drama),este arta(teatru-pictura-muzica) este orice altceva... mai putin ceva previzibil si exact.

Si asa suntem noi, suntem extrem de dificili,diferiti si ciudati,suntem tot ce am facut pana acum si suntem tot ce vrem sa facem suntem toate visele ascunse,toate clipele minunate,toate momentele in care ne-a durut,toata iubirea,toata dezamagirea...suntem speciali si obisnuiti,suntem la fel si diferiti, suntem noi prin prisma voastra,suntem nimic si totusi reprezentam ceva.

Degeaba

Pentru ca barbatii sunt porci si femeile sunt curve!
Pentru ca sunt satula de bazme, de cacaturi, de discutii, de sentimente de o asemenea intensitate de sare pishatu' din noi ca din ratze!



Unde mortii masii sa mai fie loc ce anumite specii de femei intr-o lume in care pizdele invata sa planga, unde invata sa fie experte, unde isi cauta partide?

Unde dracu si cui sa spui tot ce ai de spus? Unii se apuca de cantat...asa si daca nu sunt inzestrata cu o voce de privighetoare ce sa fac? Hip-hop nu puteam sa fac io....las ca mai bine ma aleg cu un jurnal online...penibil de trist....Oamenii au vieti, probleme, griji...nu ganduri!!! Oamenii nu au nevoie de locuri unde sa se descarce sau daca au...se termina si se considera descarcati.

In ce mortii lu ma-ta de filme sa mai intram cand noi ne gasim incapabili sa articulam? Unde dracu sa mai iesim cand noi suntem afara si ne-au inghetat si gandurile ca e un frig de te caci pe tine? Si hai sa bem si dansam pe mese ca ultimele terminate...desi daca stai sa te gandesti mai bine terminatele sunt jos si se uita terminat la noi. Si hai sa ne mai speriem de omuletii verzi si sa ne cacam in potecile viitorului. Si cat sa mai visez la tot ce nici nu stiu sa explic?
Si cat sa ma mai gandesc intr-o tara in care degeaba o fac?
Si maine ma imbat iar! E inevitaliba treaba...dar parca e mai bine asa... Parca e mai bine sa ma gandesc ca nu tine de mine, ca nu am eu putere sa schimb ce am ajuns...Poate e mai bine maine cand galopez catre coma...poate ma mai doare in cur inca o data ca se uita toti cretinii stranb la mine gandindu-se in ce mare stil o iau eu si pe unde o iau...De unde pula mea sa stie terminatii astia ca eu ma confrunt cu probleme existentiale si acesta este stilul meu caracteristic de a ma rupe de realitate?! De unde sa stie toti onanistii din public ca eu refulez si vomit caci sunt o persoana totrurata de intelectul meu?! Cred ca ati remarcat sarcasmul...si daca nu ati facut-o...sunteti degeaba! Hai pa ! Nu am cu cine!!!

"Nu e panik!"

Dupa un titlu atat de "sugestiv" parca-mi lipsesc cuvintele pt a descrie tot ce sta in spatele acestei afirmatii incredibil de reale...dar voi face un efort si voi incerca sa incep a spune ce ma macina chiar daca nu am nici cea mai vaga idee cum sa-mi pun gandurile in ordine...

Nu e frate panik...nu e...chiar nu e...

Nu e panica atunci cand te gasesti facand nimic in fiecare zi...cand te plimbi fara nici un rost zile intregi cautand ceva ce nu exista,nu e panica atunci cand te confrunti cu temeri pe care le ai de cand te sti,nu e panica atunci cand iti dai seama ca nu ai facut nimic pana acum si timpul trece in defavoarea ta,nu e panica niciodata!

Nu mai are rost sa lasi lacrimi sa-ti sterga nervii,nu mai are rost sa visezi aiurea,nu mai are rost sa cauti raspunsuri cand tu nici nu sti ce sa intrebi,nu mai are rost sa vrei ceva ce nu sti ce e,nu mai are rost sa tanjesti dupa uitare,nu mai are rost sa speri sa fi iertat,nu mai are rost atunci cand nu mai ai nimic!

Dar cu toate astea nu e paica...trebuie sa inveti ca viata asta te-a pus la grea incercare cu un scop...ca exista undeva lucrurile pe care le doresti si ca-ti vor fi puse la un anumit moment in fata si vei sti sa le apreciezi pt ca in decursul perioadei lungi de asteptare ai invatat cat de importante sunt.

Plm...viata e de cacat...mai ales daca nu ai nici cea mai vaga idee ce vrei si daca nu ai nici cea mai vaga idee catre ce anume te indrepti...

Si uite asa trecand de la una la alta...hai sa ne amintim teama noastra copilareasca de a fi singuri... Carui copil nu-i era teama de faptul ca nu va avea cu cine sa se joace...ca nu exista altcineva exact ca el caruia sa-i placa aceleasi jucarii,care sa-i creada povestile ciudate pe care imagianatia sa le produce zi de zi,cu care sa poata rade si cu care sa poata visa la cai verzi pe peretzi...Si uite asa ma intalnesc acum cu copilul din mine cu care stau la un pahar de...votca...si care nu ma mai asculta...nu ma mai intelege...nu intelege de ce e atat de greu sa spui cu sinceritate si fara teama ceea ce crezi si ceea ce vrei si ceea ce simti...De ce cu cat devenim mai maturi devenim mai falsi...mai mincinosi...de ce ne ascundem mai mult decat ne dorim...de ce ne gasim incapabili de a confrunta lucrurile exact cu sunt ele...de ce nu stim ce vrem...de ce nu stim cum sa obtinem ceea ce vrem...de ce?

Si revenind la ideea de baza...nu e panica...nici azi,nici maine...si nu va fi panica...lucrurile trebuie luate asa cum sunt...si punct.

Totul e simplu bah baietzi...viata asta mi-a pus gand rau si eu trebuie sa ma rezum la ea ca plm...alta de unde...?

Poata ca va veni si clipa in care voi realiza ca am ajuns in acel punct pe care-l doream si ca e timpul sa nu ma mai vait...Nu sunt capabila sa expun mai bine de atat...sau mai original de atat tot ceea ce simp asa ca ma pun pe cautat versuri ca aia de le-au scris inteleg ce am io pe suflet si sunt ceva pai priceputi decat mine sa le puna pe foaie...revin cu versurile gasite.